Pastila de weekend_05mar22-Discordia

Astazi imi propun sa vorbesc, in pastila saptamanala de weekend cu care cred ca v-ati obisnuit deja, despre DISCORDIE. Definitia din DEX (DOOM v.3) suna cam asa :"Neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; disensiune, dezacord; <p. ext.> ceartă, vrajbă; dușmănie". Cred ca ati expermentat si voi asa ceva pana acum. Daca nu ati facut-o inca "sa nu fiti tristi, mai este si maine o zi!"
 
Discordia de bazează pe convingerea fiecărei persoane implicate că are dreptate (dacă se poate, absolută!). Dreptatea, ca si adevarul nu pot exista in forme absolute. Doar minciuna poate atinge absolutismul absurdului si a non-logicii, dar despre minciuna vorbim in alta pastila daca vom avea chef de asta.
Discordia conține în esența ei aroganța celor implicați - aroganța de "a știi sigur" cum este bine, ce este bine și cine este bine. E specific oamenilor care se considera "cei mai destepti dintre pamanteni", cei care prin tot ce fac fac numai lucruri bune, cei care folosesc mereu cele mai bune mijloace si resurse, cei care fac totul bine in viata, in viziunea lor. Oameni sunt si ei, sa-i iertam!
 
Discordia rupe relațiile, sufletele și sănătatea. O stare de discordie înseamnă să piardă toți. Hai sa explic un pic asta! Căutarea unității în relații, de orice natura ar fi ele, pornește de la lucrurile comune, de la ceea ce ne leagă, de la scopurile comune consolidate peste timp, de la a observa ca, de fapt, suntem în aceiași barcă toti. Bun, pana aici e bine si toata lumea e fericita si vesela. Problema intervine cand sub scaunul cuiva s-ar crea o spărtură, caz in care mai repede sau mai târziu, se va umple toată barca cu apa. Deci vor pierde toti, cum ziceam mai sus.
 
Unitatea este rară. Este grea. Greu de atins dar si mai greu de mentinut pe linia de plutire, ca tot am vorbit despre barca mai devreme. Pentru ca unitatea conține în esența ei smerenia ca nu știi tot și poți greși. Smerenia e un cuvant atat de putin pus in valoare in mod real, este chiar destul de rar verbalizat, pus in practica si mai rar. Repet pentru insusire: vorbeam despre "smerenie". Iar, când greșești (grseala e omeneasca pana la urma), nu cade cerul pe pământ dacă îți ceri iertare. Ba, dimpotrivă: "se ridică pământul la cer" când îți ceri iertare. Prin asta se pastreaza armonia si se consolideaza unitatea. De ce ar fi importante aceste doua lucruri? Pentru ca trăirea în armonie și unitate este sinergică cu sănătatea, adica actioneaza impreuna pentru acea sanatate de care vorbeam, este contextul în care este protejata și cultivată sănătatea.
Trăirea în armonie aduce confort sufletesc, dar asta cred ca stiti deja, "ati trait-o p-asta" pana acum. Armonia aduce putere de a atinge obiective de nevisat pentru un singur individ. E fericirea trupeasca si increderea in fortele proprii de fapt. Aduce bucurie și sens. E bucurie sufleteasca si sensul vietii, motivatia pentru "un nou maine". Aduce sănătate. Sanatatea este totul, de la sanatatea fizica, la cea mentala, spirituala si nu in ultimul rand la sanatatea interioara, acea pace interioara de care mai cititi pe ici pe colo. Cel mai bine se poate "vedea" importanta armoniei, forta sa, paradoxal, in momentul in care o pierdeti. Cand nu mai aveti acea armonie veti simti acut lipsa ei impreuna cu toate micile dereglari care survin de acolo.
Dar haideti sa formulez concluzia, ca am filozofat prea mult pentru o zi de sambata:
 
Armonia este prea valoroasa ca să o vindem pe lucruri ieftine. Cu asta vreau sa ramaneti dupa lecturarea acestui text.
 
Va intrebati la ce ma refer si ce motivatie am avut sa fabric pastila de azi pe un asa subiect? Uitați-va în jur doar! Trăim intr-o societate care este mai consumată, erodata, distrusa aproape de discordie (din pacate, cu tot regretul va asigur ca asa este) decât de orice viruși, bacterii, vaccinuri. Si mai nou razboaie, confruntari, pericole si moarte.