Pastila de weekend_04feb23-Furia
04.02.2023 01:20
E sambata, deci e pastila. Ingurgitati-o cu grija. CR_
Vorbesc astazi despre Furie intr-un context mai larg, mai amplu. S-o luam metodic: Uneori ultimul lucru pe care ni-l dorim, este, să mergem mai departe. Sa depasim un moment, sa uitam, sa lasam in urma tot. Durerea este un spațiu complex în care intr-un moment sau altul te afli. Alteori, mersul mai departe pare a fi o trădare. Stati sa ma explic! Pare o trădare pentru toată dragostea pe care ai simțit-o pentru cineva care nu mai este acolo. Dintr-un motiv sau altul nu mai este. "E tradare" pentru toată dragostea care este ÎNCĂ aici, în inima noastră, fara doar si poate. Pentru cei care au pierdut pe cineva drag, poate fi un declanșator rau să auda cuvintele "mergi mai departe" sau "viata merge-nainte". Cateodata propozitia asta simpla deranjeaza. Pe mine cel putin ma deranjeaza teribil. E ca și cum as auzi o insultă. Reacția mea imediată la asta este furia. Si uite asa, pe carari nebatatorite am ajuns la... furie. Ma minunez cata rabdare ai cu mine cititor drag. Esti calm sau macar nu vrei sa pari... furios. Dar amintește-ți că furia este garda de corp a fricii. Adica anticamera ei, secretara ei, scuze, assistent-managerul ei. Al fricii! Ea, frica, apare atunci când este nevoie să protejăm ceva sau pe cineva. Ceva ce ne temem să pierdem, ceva ce iubim foarte mult. Si atunci putem face greseli. Multe. Sa mintim, sa mistificam adevarul (care tot minciuna este in acceptiunea mea), sa tradam sau sa nu mai dam importanta cuvenita lucrurilor. Sau persoanelor. Pe care le iubim atat de mult incat ne e teama sa le pierdem.
Când am pierdut deja prezența fizică a cuiva, (din diferite motive, nu detaliez), gândul de a-i pierde si memoria poate fi copleșitor. "Ca si uitarea e scrisa-n legile omenesti". La urma urmei, memoria lor, amintirea cu si despre ei poate fi ultimul lucru pe care îl avem despre acei disparuti. E singura legatura, singurul liant intre ganduri, stari, dureri si aduceri aminte. Există un vechi proverb mexican care spune că nu murim o dată, ci de trei ori (am citit demult, pe undeva, sper sa imi amintesc exact sa va zic):
Prima dată cand mori, este atunci când incepi sa constientizezi ca, de fapt, ești făcut din carne muritoare și vei muri într-o zi. (nu zicea proverbul exact asa, am improvizat, dar ideea asta era).
A doua oară este atunci când mori (pe bune) și încetezi să exiști în forma ta fizică, cunoscuta și recunoscută de toata lumea.
Și a treia și ultima moarte (și poate cea mai sfâșietoare), este ultima dată când cineva îți rostește numele. Ultima dată când ești amintit. Atunci esti pierdut definitiv. Atunci nu mai esti. Atunci....nu mai exista nici macar "a fost odata". Simtiti furie cand vedeti ca am dreptate? "Nici eu". Ati prins probabil din exemplul de mai sus importanta aducerii aminte, asta a fost rolul proverbului citat. Nici nu stiu daca intr-adevar este un proverb sau rodul mintii mele. Din acea dorinta, să nu vrei să mergi mai departe se naste imediat un raspuns la faptul ca nu vrei să renunți la cineva complet, sa uiti.
Dar hai sa trag si o concluzie. In text, nu este vorba despre "a merge" mai departe, ci despre a continua sa mergi mai departe.... (decelati corect nuanta?). Și..., nu este vorba despre a uita pe cineva. NU, in niciun caz!!! Este vorba despre a-ti aminti diferit de persoanele care ti-au inundat intr-un mod sau altul viata in functie de cat de mult au contat pentru tine si de cat ai contat tu pentru ele....De cat de mult te-au marcat. DE cat de mult te-au iubit sau ... te-au urat!!!