Pastila de weekend_02may26-Placerea
Se facea in curand anul de cand nu ati mai vazut pastila de sambata pe aici. Am zis sa o resuscitez in forta cu un articol astazi. Despre Placeri. Am scris randurile acestea pentru ca ne-am obisnuit sa confundam agitatia cu viata. In fiecare zi, alergam dupa ore, dupa like-uri, dupa trupuri, dupa rasuflarea scurta a unei bucurii ieftine. Si dupa sex. De cele mai mult eori din belsug si necontrolat decat de instincte animalice. Asa ca lupul. Dar vom vorbi de lup mai tarziu un pic. In acest fel ajungem sa uitamAm uitat ca placerea nu este o prada de muscat, ci un oaspete de primit cu palmele deschise. Asadar, iata un indemn nu spre infranare, ci spre altfel de simtire. Citiți-l incet, cum cum beti apa dupa o vara fierbinte. Sa nu va doara. Prea tare. In gat! CR_dixit
Ideea articolului de fata a pornit saptamana ce tocmai s-a dus de la niste scrieri citite ale lui Confucius si Epicur. Adica am mancat, voluntar si volontier, filozofie pe paine. Paine cu graham, sa ne intelegem. "Considerăm unele dureri preferabile plăcerilor, dacă din ele urmează o plăcere mai mare." zicea Epicur, Confucius zicea si el multe despre placere dar mai puneti manuta (stanga) si rascoliti si voi prin scrierile lui. Dupa asa lung preambul, demn de o revenire in forta cu o pastila pe masura sa trecem la treburi. Avec plasier....
Nu alergati dupa placeri cu inversunarea unui lup infometat. Caci lupul, oricat de sprinten si flamand, nu vede decat tinta imediata: carnea. Asa ca omul. Sau oama. Vede carnea. Dar carnea nu-l implineste decat o clipa. A doua zi, flacara foamei renaste, iar el alearga din nou. Dupa carne. Asa este si omul, intr-o comparatie deloc fortata, om care isi pirjoleste zilele intr-o goana neincetata dupa desfatari. Multe si de cele mai multe ori proaste. Astfel ajunge sa aleaga cantitatea in detrimentul calitatii si cu asta nu face decat sa-si mangaie singuratatea cu un zgomot pe care-l confunda cu viata. Astea sunt placerile pe care le urmarim cu patima nebuna. Devin de fiecare data o goana nesfarsita dupa un strop de satisfactie. Sau autosatisfactie. O bautura, o cumparatura d-aia de ii mai zice shoping, un elogiu, o victorie usoara transformata in "carne". Le vrem acum, cu toata fiinta. Dar, de indata ce le atingem, le lingem, le gustam sau le shopingim, ele se topesc intre degete ca zapada. Chiar si cel mai aprins trup, atunci cand se daruieste din goana, lasa in urma nu caldura, ci un gust de cenusa si regret. Ce zice tagma filozofica despre asta? PAi, in loc sa alergati ca fiarele, opriti-va. Observati linistea care vine atunci cand nu mai vanati nimic. O placere adevarata nu fuge de voi. Ea asteapta, ca lumina diminetii pe fata unei frunze, ca tacerea dintre doua batai in usa. Nu trebuie s-o sfisiati cu coltii. De placere zic, numai la rontait carne va fuge mintea, vad! Trebuie doar sa-i permiteti sa vina. Caci rabdarea nu este pierdere de vreme, ci oglinda in care placerea se recunoaste pe sine si abia atunci devine duioasa. Cine (mai) are amintiri cunoaste, stie pana-n suflet ce zic eu pe aici. Dar sa revin. Tot asa, nici trupul cu trup nu trebuie cautat cu furie, sau cu "acum ori niciodata". El trebuie dibuit si imbratisat cu blandetea apei care mangaie malul. Acolo unde graba ucide taina, incetineala naste daruire. Voi vedeti de ce fraze pot fi in stare daca creierul mi-e odihnit? Orice atingere grabnita seamana cu o prada jenanta, un antilop sau o caprioara proasta transformata-n capra, pe cand orice tandrete asezata este o gradina secreta. Un fel de Eden al sentimentelor. Iar cine invata sa striveasca timpul intre palme ca pe un strugure copt, acela va gusta din dulceata fara sa fie injunghiat de samburi. In cerul gurii.
Ziceam mai sus de cantitate in detrimentul calitatii. S-au incordat mustatile pe d-voastra mai ceva ca pielea gainii proaspat jumulita. Nu numarul placerilor inghitite grabit iti hraneste sufletul, baga de seaman, ci adancimea (ehe...adancimea, da, chiar ea, dar iar va zboara nepotrivit gandurile), adancimea clipei care te opreste din goana si te face sa suspini linistit. DA, o singura clipa traita cu toate simturile destinate poate cantari mai mult decat o suta de desfatari tusite, besite, morfolite, ofilite, una peste alta ca niste valuri fara tarm. Adica capricii de moment, obosite, fara nerv si vlaga care se termina in "delicii" stinse, fara seva, sare, piper, coriandru, rozmarin. Doar mucus.
Concluzie, ca stiu ca va place si o asteptati de fiecare data. Nu va faceti nici lupi flamanzi, nici umbre goale ale propriilor pofte. Dar nici sa nu va puneti pofta-n cui. Nici in cuier in locul umbrelei. Adevarata placere nu se vaneaza, EA se primeste. Ea nu latra, nici nu musca. Ea soseste tiptil, ca un musafir care nu cere, ci ofera. Si SE ofera. Asta e adevarata arta. Iar cel care stie sa astepte fara sa sfasie, acela va descoperi, la capatul linistii...., ca placerea cea mai curata nu se afla in viteza cu care alergi, cu care fugi, ci in greutatea cu care alegi sa ramai.
Foarte bine pastila de acu', ar fi putut avea si titlul "Rabdarea". Sau ca sa dau din cap un vers venit mintenas, acu pe moment, "decat mult si fara rost, e mai rau putin si prost". Asta a fost pastila de azi, sambata, a doua zi de mai. A fost mai lunga pentru ca am vrut o revenire a pastilei demna de o zi de mai. Ploiaoasa. Ziua, dar si pastila, revenirea... E lunga deci... Nu va repeziti la ea ca niste lupi infometati.... CR_