Pastila de weekend_11jun22-Romantismul

Pe nesimtite a mai trecut o saptamana. Asteptati cu interes pastila de sambata, asa este? M-am tot gandit la voi si la ce as putea sa aduc in fata voastra pentru o discutie de sambata la un ceai turcesc. Mirarea voastra imi arata ca fruntea va e usor incretita, generatoare peste 50 de ani de riduri: De expresie, desigur. Vorbeam de ceai, ceai turcesc preparat in doua vase cu dubla infuzare. Nu despre asta insa scriu in pastila de azi. Modul de preparare al ceaiului il pot explica alta data. Sa retineti doar ca va trebuiesc 2 ceainice, unul mare iar altul mai mic care sa se "pupe" pe cel mare. Daca tot am ajuns la "pupat" va propun sa vorbim in patila de azi despre romantism.

 

Unde a dispărut romantismul? Este prima intrebare care imi graviteaza prin capatana in momentul asta. Când am încetat atât de mulți dintre noi să mai fim domni și doamne? Oare asa de rau "ne-am stricat"? Oare asa rau ne-a alterat viata sau sistemul in care traim? In acelasi timp,  caracterul, clasa și curajul au încetat să mai fie cele mai importante virtuti si calitati umane? Hai sa vedem!

 

De ce am încetat să mai deschidem uși și să fim respectuoși? De ce nu ne respectăm femeile asa cum merita și nici unii pe alții... gândindu-ne că asa e în regulă? Vorbesc a grosso modo, vis a vis de lumea in care activam, exceptiile nu fac decat sa ne sporeasca fericire ca inca nu e totul pierdut.

 

Prețuim cântecele care ne ating inimile și totuși nu acționăm întotdeauna cu onoare și clasă. Uitam un "sarut-mana" adresat unei doamne acompaniat de un zambet curat si ochi calzi. Cum a început să moară cavalerismul și de ce comportamentul decrepit moral devine noul standard acceptabil? (decrepit e ceva ce si-a pierdut vigoarea datorita varstei, nu va ganditi la prostii va rog, e ceva ramolit, senil, rablagit. Am vrut sa ma dau si eu "smecher" cu termenul asta) Personal as vrea sa văd o mișcare înapoi la lucrurile care contează. Sau ca sa reformulez, care conteaza in acceptiunea mea: Iubire profundă sufletească și trăire pasională... genul ala care îți dă foc la inimă. Mai cunoasteti sentimentul asta? Ii stiti trairea, arderea, nerabdarea "datei viitoare"? Sunt singulare cazurile care cunosc asta si sunt atât de mulți care nu se mai luptă pentru iubire când vremurile devin grele, doar caută un înlocuitor, un surogat ceva omorand-o in acest fel. E simplu, economic si politically correct in viziunea lor. Când a devenit acceptabilă renunțarea la jurămintele de "până când moartea ne va despărți" și, mai mult... fortez un pic nota, cand a devenit obișnuită?

 

Am putea să începem să găsim o cale de a o face să funcționeze în loc să căutăm o ieșire ușoară, iubirea aia profunda, caci despre ea e vorba. Va pierdusem, a fost nevoie de cuvenita readucere pe sina. Deci despre iubire, despre Ea....

Respect-o, iubește-o, prețuiește-o. Sau tu femeie... fii loiala cu el, sincera, ai grijă de el, ascultă-l. Nu trebuie să te apuci sa oprești lumea pentru partenerul tău, pentru că el este deja lumea ta, este in microcosmosul tau, in reteaua ta neuronala, iti este in sange. Opriți înșelăciunea, lipsa de respect și dezonoarea. Incercati mai puțină dispariție (a se citi fuga, parasire, abandon, separare) și mai multă comunicare. Există unele lucruri în această viață pentru care merită să lupți, iar dacă iubești cu adevărat pe cineva, luptă pentru ele, nu împotriva lor. E în regulă să lupți pentru cineva drag, nu e în regulă să faci pe cineva să lupte să te iubească.

 

Nu renunța niciodata doar pentru că lumea te doboară... Și viața te va îngenunchea dacă o lași, dar nu trebuie să stai jos sau cu capul plecat.

Sprijinați-vă unul pe celălalt și țineți-vă de mână în timpul furtunilor. Sau in timpul ploilor torentiale, a picaturilor care cad din cer cu parti de dumnezeire in ele. Nu va fie frica de ploi! Aparati-va, ocrotiti-va reciproc, ridicați-vă mai puternici și mergeti împreună inainte. Musai impreuna! Nu lăsati ca romantismul adevărat să se confunde cu idealurile unui timp trecut  ci proiectati-l unei generații viitoare sau a unui timp viitor.

 

Poate că eu sunt de modă veche, obisnuit sa spun "multumesc" oricui imi face un serviciu si la fel de obisnuit sa tratez oamenii in mod egal fara sa ii intreb mai intai ce functie au sau cat de cocotati sunt pe scara societatii. Cu toate astea, cu tot conservatorismul meu legat de acest subiect știu că există suficientă speranță pentru a reaprinde curajul cavalerismului și autenticitatea romantismului. Nu te mai întreba unde a dispărut clasa aceea de persoane. Devino clasa sau parte din ea!!!

Nu aștepta un exemplu care să-ți arate cum să-ți înalți gândirea și comportamentul in public, in societate, ci stabilește standardul, respecta-l si transforma-l intr-o lumină pe care alții să o urmeze. Fii persoana care conduce prin exemplu personal și restul se vor așeza la locul lor intr-un mod cat se poate de firesc.

 

Hai sa incheiem apoteotic pastila de azi. Ca voi sa o aveti in fata ochilor la prima ora langa cafeaua de dimineata sau ceaiul turcesc de care vorbeam la inceput, scriu la o ora foarte tarzie din noapte, sau foarte devreme din dimineata, cum doriti. Deci finalul ar suna cam asa:

 

Nu ne putem aștepta să ne găsim poveștile cu zâne dacă nu suntem dispuși să fim eroina și eroina si sa facem parte din poveste. Cum reusesti asta copile? Pai... Fii diferit. Fii pasional. Fii curajos și acționează conform sentimentelor tale. Spune-le cum te simți, apoi arată-le. Fii romantic, respectuos și ascultă-ți inima.. apoi acționează în consecință. În fiecare zi...

 

Îndrăgostiți-vă unul de celălalt în toate felurile posibile dragi cititori. Asta reprezinta o veșnicie reală, durabilă și realizabilă, general valabila de cand lumea si pamantul. Iar tu cititorule nu uita un aspect foarte important: Totul începe cu tine.