Pastila de weekend_23apr22-Stele
23.04.2022 21:00
Azi Crestinatatea Ortodoxa sarbatoreste sfanta Noapte a Invierii. In acest sens, in consonanta cu marea sarbatoare si pastila mea capata o nota alegorica, atat cat imi permite neuronul sa gandesc si sa scriu in aceste zile mai putin ferice pentru mine. Azi vreau sa vorbesc despre stele. Da, despre stele. Sa vorbim despre stele.....
Stelele nu se văd ziua. Nu se vad ziua cu toate ca ele stralucesc la fel si atunci chiar Omul, cea mai de soi creatie a Divinitatii nu poate sa vada stralucirea lor in lumina zilei.
Stelele nu se vad când stai în locuri iluminate abundent la fel cam cum bunatatea si importanta unui Om poate cadea in delizoriu cand "il ai mereu", cand iti poate deveni monotona prezenta lui. Si, de atata "lumina" ajungi sa nu il mai vezi.
Stelele se văd doar când întunericul este dens, cand "nevoia" de stralucire, de prezenta iti nauceste dorul. Si atunci regreti cele facute in trecut, la fel de mult cum regreti si cele "nefacute". Si atunci in intuneric vezi stelele. Stralucitoare, vorbind cu tine prin sclipiri si clipiri.
De fapt, cu cât este mai mult întuneric, cu atât mai bine se văd stelele. Sau atunci reusesti tu sa vezi diferenta. Intre alb si negru, intre a fi si a nu fi, intre un Eu si un Tu ipotetici.
Cu cât este mai adânc întunericul, cu atât mai mare este valoarea oricărui chibrit aprins. Sau a unei lumanari. Ati privit vreodata lumanarile aprinse purtate in maini de oameni diversi? O puteti face in noaptea asta daca mergeti la biserica. Sa observati flacara lor, sa observati victoria luminii asupra intunericului, sa observati stelele, unde conform traditiei in fiecare salasuieste un suflet drag plecat, dus in alte lumi.
Chiar dacă pare copleșitor, întunericul de fapt nu are o "energie" a lui. El este mat, insalubru, rece si fara forma. Dar infricosator prin puterea lui! Puterea lui este dată insa de lipsa luminii. Îndată ce apare o luminița, o candela, un muc de lumanare, un opait sau un pai de chibrut aprins, întunericul își pierde orice putere și dispare. Si cu el diapare frica, teama si invie Speranta.
Așadar, să nu ne focalizam pe cât de înspăimântător este întunericul, ci sa ne focusam pe cât de uluitoare este lumina! Sa avem bucuria luminii, sa avem speranta, sa fim fericiti si sa iubim oamenii. Nu se stie niciodata cat timp mai este, cat timp mai avem pentru aceasta iubire. Timp al nostru sau al lor. Nu sunt teolog si nici nu as fi demn sa devin vreodata asa ceva, dar cred ca a-L iubi pe Dumnezeu inseamna in primul rand a iubi Oamenii, creatia Sa cea mai de pret. Sa iubim oamenii deci, sa iubim semenii!
Să trăim în Lumină!
Să fim lumină!
"Lumina luminează în întuneric și întunericul nu am biruit-o" (Marea Carte)