Pastila de weekend_30july22-Urme si umbre

Viața este o chestiune de imitație. În mare măsură. Am citit chestia asta deunazi. Nu pot sa fiu de acord cu porcaria de mai sus nici cand sunt cu stomacul in gat dupa o noapte de betie crunta. De ce unii incearca se se bage in seama, sa para interesanti? Sigur, o sa imi ziceti ca sunt nedrept, ca oricine poate avea parerea sa, ca e democratie..., "tehnocratie..., infectie...., frectie...". Aveti dreptate, fiecare poate guita ce vrea,  dar ineptia aia de mai sus prea o vad peste tot, o citesc redistribuita de toti titratii cu sortul de bucatarie unsuros dimprejur , consumatori de telenovele proaste in compania furnicarului de seminte negre raspandite pe pupitru si pe jos. Sunt umbre de oameni. Umbre care nu lasa urme....

Eminescu zicea saracu' la un moment dat "e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune". A ajuns o moda in ziua de azi pentru o mare majoritate sa faca pe interesantii spunand, scriind sau nascand lucruri neinteresante. Asa, la trecerea timpului, poate fluiera arbitrul mai repede si poata fugi la vestiare, sub dus. Acolo unde nu ii aude si nu ii citeste nimeni. De ce? Mai rar ca tot omu' sa aiba smartphone-uri antiacvatice IP65. De laptopuri nici nu mai vorbesc. Revenind la "viata", numai oamenii cu adevarat slabi, fara personalitate si o oarecare bruma de cultura, incearca sa-si duca traiul prin imitatie. Uite ce are ala, hai sa am si eu la fel, uite ce culoare-n unghii are diva lu' peste prajit (sau fript) eu de ce sa nu am la fel? Sau verdele azuriu la podoaba capilara care omoara pana si papagalii aia veritabili de ciuda si pe care si-o "trag in par". Imitatie ieftina si imitatori jalnici. Vars o lacrima pentru ei. Ba nu... doua.... M-am razgandit, nu merita nici macar atat. Sunt umbre fara urme!

O alta "nenorocire" exprimata-n cuvinte, la fel de des vehiculata online este si: "Noi toți îi urmam pe cei în care vedem suprapunerea între ce zic și ce fac". Personal niciodata nu mi-a placut sa fierb in aceeasi oala cu altii, bagat acolo din dorinta de generalizare a unuia sau... alteia. Eu m-am considerat in fiecare clipa unique, cum sunt sigur ca va considerati si voi, Unici, DA? Pai si daca suntem, fiecare unic in felul sau, de ce sa urmam sabloane? De ce sa ne calibram traiul dupa pofta altora? Creierul nostru e in vacanta? Sau in concediu prenatal, cand mama prostilor e mereu gravida si ea? Pai daca creierul NU ESTE asa si musteste de idei si initiative, de ce sa nu il lasam sa lucreze? De ce sa ii permitem sa lancezeasca si sa consume o gramada din "glucida corpului nostru" fara folos? Sigur ca, cea mai confortabila cale este aceea de a imita, de a "face ce face popa" chiar daca avem de-a face cu popa-prostul, pacaliciul de la carti sau jolly-jockerul pentru titratii care inca mai joaca canasta. La doua maini! Stangi! Imitatorii barbati pot lasa si urme. Pe pereti, in baie, dar urme. Sau umbre.... Despre femei nu vorbesc, ati vazut ce-a patit "george de la bcr" cand a deschis gura. "Mare om, mare caracter".

Revenim la viata, la urme si umbre. Viaţa nu e altceva decât o minunată călătorie. Important e sa iei tramvaiul corect, sa cumperi bilet cinstit si sa observi in liniste lumea din jurul tau. Si sa inveti! DA sa inveti cate-ceva de la toti din jurul tau. Pe parcursul acestei calatorii, ne putem întâlni cu oameni diferiti, unii care merg în aceeaşi direcţie cu noi şi ne bucură cu compania lor. Sunt cei cu care rezonam, sunt cei carora le cautam compania si cei pentru care putem astepta un timp in statie tramvaiul lor. Alţii dimpotrivă, merg în alt sens, ori pentru ca si-au pierdut busola, ori s-au ratacit, ori pentru ca sunt oi manate de pastori ne-dusi la biserica. Dar chiar şi aşa, întâlnirea cu ei ne îmbogăţeşte! Macar stim de ce sa ne ferim si invatam ce NU TREBUIE sa facem noi ca sa devenim ca... ei. Oi, mioare.... Ca ei...

Pierduti, rataciti, "fugiti de-acas", singuri! Si fara urme lasate in urma, ca sa poata fi gasiti si intorsi din drumul lor gresit, de cineva. Ei sunt fara urme, ei sunt imitatorii fara substanta. Ei sunt doar umbre!