Pe jumatate
Unele persoane obișnuiesc sa își savureze cafeaua după amiaza. Recunosc ca si eu fac parte dintre ele. Consider ca în prima parte a zilei organismul oricum este odihnit și surexcitat, ba câteodată și supraexcitat ca sa ii mai dam si cafea. Așa ca, după-amiaza, dar nu prea târziu spre seara, e binevenita o cafea. Dacă ești la serviciu este și mai buna. Crește (da, crește...) capacitatea de concentrare și atenție. Am primit o rugaminte azi. Sa scriu repede, repede un text de citit preț de o tigare și o cafea la serviciu. Cum îmi plac provocarile (nu exagerati totuși cu ele), am zis sa încerc. Va arat și vouă cum suna un text CopilRau la cald, în forma bruta, necosmetizata. Mulțumesc FR pentru idee și rugaminte. Textul suna cam așa...
Facem lucrurile pe jumătate. Toate! Fumam pe jumatate, citim pe jumatate, ne bucurăm pe jumătate. Și liniutze dacă am trage, tot pe jumătate am face-o. Adică pe o nara, doar pe o nara. Suntem o adunatura de grabiti. Nu mai știm sa stăm decat pe jumatate. O să ajungem să facem sex cu jumatate de sandwish tinut cu jumatatea de mana curata, neimplicata in procesul tehnologic, ca sa nu mai pierdem timp cu mancatul după aceea. Ajungem chiar și sa iubim pe jumatate, doar pentru un scop, un interes, sau un serviciu, nicidecum pentru suflet.
Ne urmărește cuvântul asta „jumătate”. Căutam jumătăți la tot pasul, cu pașii pe care ii așternem in mers, pe jumatate! Și mergem pe jos cu viteza la jumătate, o jumătate de cale apoi incalecam pe uber, calcam în jumătate de stachini, și mergem pe jumătate de trotuar.
Ne certam pe jumatate, ne suduim pe jumătate, chiar și injuraturile de mitul jerfei creatiei, tot pe jumătate le spunem. Vorbim cu jumătate de gura dar ce zic eu vorbim, sărutam o jumatate de gura, mângâiem jumătăți de inimi frânte, atriu stang și ventricol drept doar si ne înjumătățim pentru fericirea celorlalți. Da, ne sacrificam pentru fericirea altora injumatatindu-ne. Ne ținem de mana pe jumătate, cu jumătate de chef si trecem grăbiți pe langa alte chipuri si trupuri înjumătăițite de lamele tăioase ale timpului. Și nu numai ale timpului. Privim adevărul pe jumătate, acceptam însă minciuna întreaga de frica sa nu rămânem fără... jumatate.
Adormim la jumătatea filmului când încă nu a murit nici jumătate din distributie si ne trezim năuci in mijlocul unei nopți pe jumatate terminată sau a unei dimineti pe jumătate inceputa. Suntem plătiți pe jumatate chiar daca unii muncesc pe de-a întregul cu jumatate de norma. Ne căutam ca doua jumătăți de puzzle pentru a forma o alta jumatate in drumul nostru spre fericire. Și când ne găsim după o jumătate de ora, an, veac, renunțam. Lasam relația la jumătate, ucidem jumătate din iubire. Injumatatim și fericirea cu asta. O fericire tăiată in doua si împărțită la aceleași jumătăți de ființa. Știți cum se numește asta? Media aritmetica a unei iubiri prost inteleasa si aplicată mai mult pe hârtie decât acasă. Acasă...da! Se injumatateste fără sa vrea și acel acasă. Nu ne mai găsim decât jumătate de liniște, jumătate de echilibru, devenim doar un yang sau ying, jumatati de sfere presarate pe câmpii. Hai sa le-adunam copii. Însă doar pe jumătate.
Zâmbim pe jumatate chiar și la jumătatea de gluma de mai sus si ne lăsam acoperiți in totalitate de maștile întregi ale unui Ego ce nu se lasa fragmentat. Îmbrățișăm jumătăți de masura in loc sa îmbrățișăm cu totul un suflet pereche reîntregit de primul, desavarsit prin autocompletare reciproca cu primul. Iar atunci cand ajungem sa descoperim acel dram de liniște, de bine, de echilibru si de iubire, il înjumătățim criminal, cu sângele rece. Apoi acel sângedevine pe jumatate înghețat in venele aproape amortite. Cum sa scăpam de toate astea?
Nu mai cauta jumătatea dragul meu cititor, ca o vei găsi doar pe jumatate. Cauta întregul. Cauta-ti intregul TAU! De jumătăți e plin Pamantul!... Și jumătate de Univers!