Pentru mama mea-Edgar Allan Poe

 
Pentru mama mea
 
Pentru că simt că, în Cerurile de sus,
Îngerii, șoptindu-și unul altuia,
Pot găsi, printre termenii lor arzători de iubire,
Nici unul atât de devoțional ca cel al lui „Mamă”,
De aceea, cu acel nume drag te-am strigat demult...
Tu care îmi ești mai mult decât mamă,
Și umple-mi inima de inimi, acolo unde Moartea te-a instalat
În eliberarea spiritului Virginiei mele.
Mama mea - propria mea mamă, care a murit devreme,
Am fost doar mama mea; dar tu
Sunt mama celui pe care l-am iubit atât de mult,
Și așa sunt mai dragi decât mama pe care am cunoscut-o
De acel infinit cu care soția mea
Mi-a fost mai drag sufletului decât viața sufletului său.
 
 
To My Mother
 
Because I feel that, in the Heavens above,
The angels, whispering to one another,
Can find, among their burning terms of love,
None so devotional as that of “Mother,”
Therefore by that dear name I long have called you—
You who are more than mother unto me,
And fill my heart of hearts, where Death installed you
In setting my Virginia's spirit free.
My mother—my own mother, who died early,
Was but the mother of myself; but you
Are mother to the one I loved so dearly,
And thus are dearer than the mother I knew
By that infinity with which my wife
Was dearer to my soul than its soul-life.