Pietrele lui Aston
Nu am aici gratuit textul urmator, Pietrele lui Aston. Va rog sa il cititi caci ma asteapta o provocare. O literatie pe marginea lui, a textului de mai jos, adica. Asta cu "literatia" imi creaza pe neuron o zona ca cea de post vaccin. Adica rosie, iritanta si un pic tumefiata. Si dureroasa. Nici nu prea e in dex termenul dar "nu ma bag, nu ma amestec". Abia azi am intrat in lumea asta. Am primit o tema. Pe intelesul meu cerinta suna cam asa. Hai CopilRau sa vedem ce-ti reuseste (sau iese, daca doriti), ce poti scoate pe marginea unui text de genul asta, fireste in acceptiunea si deschiderea ta. Si in stilul tau inconfundabil. Si la valoarea articolelor trecute, Si,Si,Si... Si m-am pus pe scris. Si a iesit un text nebun. Un text haotic, cu zone scrise la timpi diferiti, o confuzie totala de care numai eu pot fi mandru. Eu mandru si voi zapaciti de cap. Nu va dau textul azi, ati baut apa, ceai, cafea degeaba. Mai intai citim si aprofundam ce e mai jos. Apoi asteptam pana maine, timp in care injuram din toti raruchii pe CopilRau, care nu ne-a oferit articolul ala bomba promis la sectiunea Stiri. Il injur si eu impreuna cu voi. Vreau sa cred insa ca "pietrele astea" si literatia viitoare pe marginea lor a meritat asteptarea.
Pietrele lui Aston (după Lotta Geffenbladume)
E o seară mohorâtă de sfârșit de toamnă. Frigul se strecoară tiptil printre umbre. De pe alee se aud pași. Pleosc! Pleosc! Uite-l și pe Aston. E cu mama, care duce câteva plase grele: brânză, spanac și pește de la piață. Brusc, Aston se oprește. A zărit ceva. O piatră aspră, udă și strălucitoare. Aston își scoate mănușa și-o atinge cu lăbuța. E așa de rece! Sărăcuța... O pune pe furiș între pachetele mamei. Acasă, Aston are un pătuț de păpuși, unde culcă piatra. O învelește cu căciula. În sfârșit, piatra se usucă...În seara următoare, aleea din fața casei e numai gheață. Ghetele lui Aston sparg pojghița de pe băltoace. Trosc! Trosc! O piatră mare, mai mare decât prima! Strălucește ca un diamant. Când Aston o atinge, gheața de pe ea se topește și lăbuțele i se-nroșesc.A, nu și piatra aia! bombăne mama. Pe asta n-o mai car! Las-o acolo, la locul ei! Dar Aston e puternic.Piatra face o baie caldă în chiuvetă, apoi merge la culcare în camion și Aston o învelește bine cu pătura.Vine și iarna. Seară de seară, Aston merge pe alee și gândește: -Ce ciudat că sunt atâtea pietre singure! Pietre triste și înghețate...Acasă la Aston e mare înghesuială. Aston a adunat o grămadă de cutii pentru pietrele sale și le-a croit pături din cârpe, ca să le fie cald. Mama oftează și tata clatină din cap. Dar Aston nu se dă bătut și continuă să aibă grijă de sărmanele pietre. Unele mici...altele mari. Dar întotdeauna atât de singure...Sosește primăvara și după ea, vara. E o zi de duminică; soarele strălucește cu putere. Tata zice: -Hai să mergem undeva! Cred că pietrelor tale le-ar prinde bine o vacanță. O să călătorească de minune în cutia de chitară!Merg cu mașina destul de mult și ajung la o plajă. Peste tot, numai pietre. O plajă cu nisip alb, cald și fin. Valurile freamătă. Tatăl lui Aston îl ajută să tragă cutia de chitară până la mare. Pietrele pot să se bucure în sfârșit de strălucirea soarelui! -Vezi, Aston, spune tata, e așa frumos pe plajă! Aici locuiesc deja atâtea pietre... Oare n-ar vreași pietrele tale să rămână aici când noi o să plecăm acasă?Aston are nevoie de timp ca să se gândească.-Probabil își ia rămas-bun, se gândește tata.-O, tare bine-ar fi! oftează mama. Am avea mai mult loc în casă.Aston stă nemișcat, privind îndelung. Încetișor, soarele se cufundă în apă.Aston apare în sfârșit. Duce singur cutia de chitară. Dar ceva zdrăngăne înăuntru. O mai fi vreo piatră? N-au vrut să rămână toate pe plajă?-Cutia nu-i chiar goală, spune Aston. Am luat un băț. Mi-a fost așa milă de el... Era atât de singur! Aici sunt numai pietre..
Numarati orele care au ramas pana maine. Nici nu stiti, nu va puteti inchipui, ce text va asteapta! Poate e mai bine sa nu stiti, macar o sa mai prindeti o noapte de somn normala. Pe urma nu veti avea decat pietre in fata ochilor. Plate, stralucitoare, mari, colorate, fierbinti de la soare.