Ploaia si noi_2

Azi sunt intr-o ureche! De ce? Pai in urma ultimilor articole scrise pe aici m-a tras d-nul A de urechi pana mi le-a lungit. Urechile, adica. Asa ca sunt intr-o ureche. Am primit recomandarea ca "sa ma scot" in fata voastra cu un articol mai de Doamne-ajuta. Cum ideile imi cam lipsesc, am scris si eu despre ce am avut la indemana. Despre ploaie! Am mai scris despre asta aici : Ploaia si noi Ce a iesit astazi... vedeti voi mai jos. CR_dixit!

 

Ploua azi, ploua acum, ploua aici! Iubesc ploaia! Mereu am fost fascinat de acest fenomen al naturii. Îmi place să privesc cum cerul plânge pentru ca natura să renască. Am gura uscata cand scriu. Intr-un un exercitiu de imaginatie simt praf in caile respiratorii si usturime non-covid in gat. A fost cald, seceta, aer fierbinte, asfalt incins si suflete parlite de dogoare. Îmi place să privesc cum cerul își varsă amarul pentru ca noi să ne bucurăm de racoare, de curatenia aerului. Îmi place să simt cum ploaia spală tot praful adunat din ură, neputință, disperare si minciuna. Praful depus peste tot prin jurul nostru, pe langa noi si in noi. Ador mirosul ploii. Un miros proaspăt, răcoritor, umed, curat și atât de plăcut. Mirosul unei domnisoare dornica, pudica insa si semi-dezbracata, proaspat iesita din dus. Vara, ador ploile calde, ploile fierbinti. Comparatia cu domnisoara de mai devreme ramane in picioare cu amendamentul relaxarii plafonului de varsta in sus. Indiferent că toarnă cu găleata sau plouă ușor (natura ca doar nu domnisoara), îmi place să privesc cum picăturile ating solul, cum fac cerculețe în apă, cum se împrăștie pe asfaltul incins sau rece sau cum îmi bat ușor în glaful fereastrei. Din amintiri imi parvine in minte si sunetul ploii de pe tabla casei de la tara. Imi place sa expermentez ploaia si in padure, unde copacii cu toata coroana lor nu sunt in stare sa te adaposteasca. Acum vorbeam numai de ploaie, nu de domnisoara de mai devreme, cu toate ca padurea a vazut multe la viata ei. Codrii sunt seculari. Îmi plac picăturile care lovesc cu putere tot ce prind în cale. Picaturi dureroase ca cele de ceara topita. V-a plouat vreodata picaturi grele? Ploaie d-aia care taie brici. Grea si rece ca o iubire moarta. V-a plouat in suflet vreodata? Aș privi cum plouă ore în șir și aș medita asupra a tot ce am trăit și aș visa la tot ce mi-aș dori să trăiesc. Intre timp a avut vreme sa se maturizeze peste putinta si domnisoara proaspat iesita de sub dus, ne invelita in prosop, deci uda inca. Vise de ploaie... Imi plac picaturile ei dar imi place si sa ies în ploaie și să dansez împreună cu picăturile ce îmi învăluie trupul incercand sa le fentez sa nu ma atinga toate dintr-odata. Picaturile ploii. Imi place sa ma plimb prin parc in ploaie, sa ma ud, sa ma ude pana la piele. Da, si ploaia! Îmi place să cânt pe ritmuri surde sau sa fredonez stangaci. Imi place Cargo, "Daca ploaia s-ar opri", imi place Doina Badea cu "Ploaia și noi" imi place si de NOI. De Noi, asa plouati, de noi asa uzi. Îmi place să ridic privirea către cer și să simt fiecare strop cum îmi mângâie chipul. Imi place asta din copilarie. Ploaia! Pe măsură ce anii au trecut, dragostea mea față de ploaie a rămas aceeași. Numai domnisoara nu a ramas aceeasi. Nu știu de ce în trecut nu i-am iubit opera lui Bacovia. Poate că pe atunci nu o înțelegeam. Poate că îmi era teamă să mă identific cu multe din versurile lui, poate că îmi era teamă să mă accept pe mine. Acum am ajuns să îi iubesc poezia! Îmi place fiecare vers la fel cum iubesc fiecare strop de ploaie. "De-atatea nopti aud plouind / Aud materia plangand....", Lacustra, desigur

Timpul, viata, vremurile m-au ajutat să mă maturizez… Sau poate ploaia!

Cam asta a fost articolul de azi. Promit ca daca ploua si maine vin cu partea a treia. Pana atunci va pup pe toti in ploaie. CR_dixit