14.08.2022 12:00
E duminica si e vara. E liniste si ploua!!! Mi-am propus sa las deoparte alte ganduri propuse pe aici si sa scriu despre ploaie. In ziua in care ploua. O fac si azi pe racoare. Precedentele articole despre ploaie le puteti reciti aici: Ploaia si noi si partea a doua aici : Ploaia si noi_2 . CR_
Ploua! Iar a venit ploaia noastra! Tie de ce iti aminteste o asemenea zi ploioasa? Mie imi vin in minte tot felul de amintiri, fapte, oameni. Si picaturile din copacul din fata. Si de ele imi amintesc, fie ca au fost vazute de pe o banca din parc, fie prin vreun ochi de geam sau pe o fereastra larg deschisa. Da, se poate si a sufletului, window sa fie. Imi doresc inca o ploaie cu tine, ploaie care sa mai spele obraz, minte, fiinte si de ce nu, pacate.
Trei reguli pe care mi le-am impus oarecum in viata ma urmaresc si le urmez. Mai întâi, când plouă atât de tare și nu știu încotro să fug, ma opresc si aștept să se oprească. Încă țin la aceste cuvinte urmatoare, clișee poate pentru voi, că există soare după fiecare furtună. Asta este cert, deci poate că merită să aștepți. Ceva mai bun, mai cald, mai aproape, ceva mai "al tau".
A doua regula impusa pe care o respect deseori, este ca ori de câte ori picură, "ma fac" ca uit să-mi iau umbrela cu mine si atunci ma pot bucura deplin de ploaie. Poate, in acele momente, am nevoie doar să simt răceala pe care o poate aduce stropii razleti, mari si grei de apa, pentru a topi tensiunea din capul meu, pentru a-mi limpezi mintea. Dansează sub ploaie, fii ud leoarcă, profită de moment. Si fa haz de necaz, razi cu pofta din toata inima, bucurate-te cu toata fiinta ta. Si iubeste. Tot ce vrei tu!
În cele din urmă, (dacă e prea mult pentru mine), și "ploua" pe unde stau mai mult decât sunt dorit, eu ar trebui să fac mișcarea și să părăsesc locul, sa parasesc persoana, sa parasesc ploaia ei — căci în acel moment, știu sigur ca daca mai raman nu doar ploaia ține picaturi in cădere; așa vor ploua si ochii mei, picaturi in cadere. Si in momentul ala stiu sigur, simt puternic ca nu ar trebui să mai rămân în acel cosmos. Ar trebui să găsesc un loc unde să învăț să zâmbesc din nou, sa sper, sa iubesc, sa dansez in ploaie. Si ploaia e la fel de minunata, dar e fara mine! Dupa toate astea daca va invit la ploaia mea....mai ziceti DA? Nu cred!
Si pentru ca este duminica, va las si o melodie mai jos. "Hol" se numeste si este adusa de Ab4. Ce zice poetul pe acolo printre altele? "Eşti atât de plin de tine / Şi atât de plin de gol". Sa va ganditi la asta! Pun pariu ca nu ati auzit piesa niciodata! Pun prinsoare si poate pierd, dar ce conteaza, e racoare si e vara. Astazi ce conteaza e doar ploaia. Ploaia si noi!!!
Atât de sâmbătă e astăzi
Cât de departe este luni
Încerci din nou să dilaţi clipa
Să poţi să fii şi să rămâi
Şi focul care plouă, secunda care cade
Mirosul orei arse, realul ne desparte
Şi-ai o moacă de surprins
Chiar şi-aşa când stai întins
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
Eşti atât de plin de tine
Şi atât de plin de gol
Încât nu mai ştii de tine
Nu mai ştii decât să zbori
Şi lumea ta e tristă, cuvântul tău e mut
Şi fugi iarăşi de tine, imaginar drept scut
Şi-ai o moacă de surprins
Chiar şi-aşa când stai întins
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
Şi mă întreb mereu
De ce
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
În hol, în hol
În hol cu capul gol
Capul gol
