Ploaia si noi_5
E prima zi de toamna! "A venit, a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva....". Am depasit o vara fierbinte. Multi au avut poate vacante fierbinti, zile fierbinti sau de ce nu, iubiri fierbinti. Sau parteneri la fel de fierbinti. Vara se redesteapta toate simturile, asa se spune, soarele potentand toate poftele inimii. Pe langa toate astea am avut si ploi. Rare, scurte si calde. Dar dorite pana la rugaciune. Am incercat sa scriu in fiecare zi ploioasa de vara. Un omagiu adus ploii, un omagiu adus noua. Am scris de fiecare data, mai putin in zilele cand ploaia m-a prins pe strazi, prin parcuri sau m-a prins ud. Puteti citi articolele de mai jos daca vreti sa vedeti cum se simte mirosul ploii, mirosul de ud, de proaspat ud in viziunea mea lirica.
A plouat si ieri in ultima zi de vara. Inchei si eu, cu aceasta ocazie, ciclul dedicat ploii. Povestea "Ploaia si noi" se termina aici. Singurul lucru constant e schimbarea spunea Francois de la Rochefoucauld. NOI mergem insa mai departe. Cu alte articole, cu alte provocari si de ce nu, cu alte ploi. Cu ploi aprige, cu ploi de toamna torentiale si reci dar mai indreptatite pentru schimb de tricouri ude. Nu de alta, dar orice raceala va poate baga in izolare. Articolul de astazi este o mica colectie de ganduri de autor. Nimic mai mult. De ce? Pentru ca a venit toamna. Iubesc toamna la fel de mult precum iubesc ploaia. Mi-au venit in cap niste versuri. Caut poezia si o voi posta zilele viitoare. Dar avem timp in fata, sa vorbim si despre toamna.
Ia-ţi pe umăr haină groasă,
Ia-ţi flanelul tău răsfrânt,
Moare vara, moare vara
Şi vine toamna pe pământ. UPDATE: Poezia o puteti citi aici: Destin-Când vine toamna-Adrian Păunescu
.............
Primăvara și toamna îmi place să ascult ploaia. Ploaia in luna lui martie va mai amintiti? "Si noi ne iubeam prin mansarde..." E frumoasa si ploaia de toamna, ploaia care lasa lacuri pe trotuare si baltoace la rigole. Si foarte multi oameni tristi, pamantii. Acei oameni au sufletul de culoarea vantului. Sunt insa si putini care zambesc gustand clipa, sorbind ploaia. Aceeia sunt oamenii care molipsesc cu optimismul lor, oamenii care prefera metroul si mancarea facuta-n casa, care iubesc dulciurile si vantul. Si dragostea. Si tot ce-i ilegal, imoral sau ingrasa. Stii voi la ce ma refer aici... Ploua. Îmi place să citesc pe muzica picăturilor ce lovesc în geam asemeni cum lovesc două mâini iscusite clapele unui pian. Corect ar fi "cum lovesc degetele".... Ati fost loviti de degete vreodata? Dar mangaiati de ele? Nu stiu de ce dar..., intrebam si eu. Noaptea îmi place să adorm în timp ce picăturile îmi șoptesc de la fereastră un binecuvântat cântec de leagăn. Picaturile continua sa cada pe glaful ferestrei si dupa ce ploaia s-a oprit demult. Nu stiu de unde vin, cine "le trimite" dar se aud perceptibil, "aproape" si cald. Sau e doar vis. E un vis in doi, din care unul, asemenea picaturilor, loveste usor cu degetele. Sau mangaie cu palmele rasfirate...
Asta a fost seria "Ploaia si noi"! Sa aveti o "Toamna cu noi"... CR_dixit