Poezii_1-Romeo Morari
Astazi vreau sa aduc in fata ochilor un poet roman de care sunt sigur ca nu ati auzit pana acum. Numele lui este Romeo Morari si scrie o "poezie buna". Azi si maine va voi delecta cu o parte din poeziile lui. Va plac?
Asemanari
Eu toamnei te aseaman tot mai mult...
ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult:
Ai vocea clara ca o dimineata;
te-nvalui in mister ca seara-n ceata;
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet - lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa;
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus - vioara;
ma ametesti ca vinul din podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii - norii...
... si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?
Definitia iubirii
Tu esti asemeni cupei din stravezii cristaluri
Cu incrustatii pure si unduiri usoare
Din tine pot sa soarba, in sacre ritualuri
Si gurile pagane si cele-ncepatoare.
Tu stii s-ascunzi in tine, ca intr-un tabernacol
Extazul si durerea - impreunare grava,
Cand sarutarea-ti darui se-ntampla un miracol:
Veninul pare dulce, si-ambrozia otrava!
Toamna cu dor
Miroase inc-a toamna dezmatata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cea adevarata?...
Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubito, nu te teme.
Miroase inc-a pajisti prin artere,
A fan cosit si-a-nvaluiri de ape...
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...