Pontus Euxinus_1-Aurora Cornu

Surpriza promisa pe blog, este o poezie a d-nei Cornu. Acum prima parte. Reveniti, mai urmeaza si altele. Sper sa va placa, sper sa va regasiti, sper sa traiti si sa iubiti frumos, sau sa va intristati, dupa caz, asa ca in versurile de mai jos.

1

Inima omului e o mare necunoscută încă,
Un vânturat și temut Pontus Euxinus,
Ieri pluteam pe un Da obișnuit, cunoscut,
Azi ne răsare în față o stâncă pe care scrie Nu.
Trec zilele ca de obicei cu gesturi știute
Și deodată nu mai poți zâmbi unui prieten.
Îl descoperi deodată și strigi: Nu.
Iar un altul de-abia băgat în seamă
Îți devine mai scump decât fratele tău.
Un val subteran face un salt,
Și iată-te pe alt țărm!
Peisajul s-a schimbat, dar asta nu te miră,
Te îngrozești sau te întristezi uitându-te înapoi,
Dar dacă ai picioare bune, începi să explorezi ținutul cel nou
Cu arborii săi, cu pietrele, cu șerpii și păsările.