Pontus Euxinus_2-Aurora Cornu

2

Cine să înfrângă valul necruțător ce ne-mpinge?
Cine să aibă un ochi așa de pătrunzător
Ca să vadă în valurile care se înghit între ele
Pe acela tainic și viclean
Care se insinuează în coasta corăbiei
Și-o împinge aiurea?
Cine să înregistreze toate algele și scoicile călătoare
Ce se lipesc de pântecul ei și există cu ea,
Circulă cu ea, intervin și-i modifică mersul?
O, vântul și valul de deasupra nu sunt totul,
Și lemnul corăbiei și încărcătura schimbătoare
Și fiecare pasager cu mișcarea lui la dreapta și la stânga
Și fiecare marinar cu puterea lui de azi sau de mâine,
Și mai ales acel Ce
Care grupează câteva elemente din câteva sute,
Și le imprimă un sens nebănuit.
Pentru că inima omului e o mare pe care se plutește
Ca pe vremea romanilor blestemând-o și temând-o
Fără instrumente de precizie,
Fără ultimele descoperiri tehnice.