Pontus Euxinus_3-Aurora Cornu

3

Valul subteran, necruțător și veșnic,
Dușmanul nemișcării și al îndrăgostiților!
La umbra fericitului meu țărm,
Închid uneori ochii și văd lucruri dintr-o altă viață,
Închid ochii și văd, noaptea, patul îndrăgostiților
Pe care natura nu i-a croit împreună.
Văd ochii deschiși și urechile încremenite
Ascultând cu groază
Trosnetul rău prevestitor al corăbiei.
Văd deznădejdea cu care se aruncă unul spre altul, și se înlănțuie.
Au găsit o certitudine? Au cucerit stabilitatea?
O clipă au îndepărtat mișcarea amenințătoare,
Apoi adorm obosiți și cedează.
Valul îi smulge pe nesimțite;
În zori, când se trezesc, sunt departe, patul frânt în două,
Fiecare pe scândura lui, pe valul lui;
Unul se mai aruncă înspăimântat îndărăt,
Înfruntă curentul, dar celălalt, deja curios,
Plutește înainte, spre alt țărm.
S-a sfârșit.
Marea a făcut un salt și iată țărmul cel nou.