Pribeag-Octavian Goga

 
Pribeag

Plânge-o mierlă-ntr-o răchită
la răscruci de Dealu-Mare...
suie-n pas domol răzorul
un voinic pe murg călare...

Jos, în smalţ de soare-apune,
turla satului străluce;
sapă murgul şi nechează
și-nspre vale vrea s-apuce...

Se înalţă-n şea voinicul,
vede-o casă-ntre poiene,
și cu mâneca cămăşii
zvânt-o lacrimă din gene...

Într-o clipă strânge frâul
și-l îndeamnă-n altă parte,
dârz pleoapele-şi închide...
"Du-mă, murgule, departe!..."

Sfărmând jgheabul cu potcoava
drumului s-aşterne murgul -
peste plopi cu frunza rară
cade-nlăcrimat amurgul...