Incercare literara_3-Prima persoana

Hai sa ne jucam astazi cu ideile, hai sa ne imbratisam amintirile. Nu am mai scris de ceva vreme text pe blog, text liber, izvorat din calea lactee a sufletului, text d-ala de starnit emotii, lacrimi sau "fete triste in batiste". Incercam impreuna? Sa parcurgem un text, sugubetilor, nu va incingeti prea tare - ca sistemele de racire sunt deficitare in zilele noastre. Dar nu va panicati, se raceste natural: "si totusi vine toamna si vai suntem batrani". Poate voi...! CR_dixit
 
Cine este prima persoană cu care vrei să-ți împarți fericirea sau tristețea? Uite cu ce intrebare va destept eu simturile azi! Oamenii care ne sunt aproape de suflet sunt cei în care avem încredere deplină. Sunt cei care nu ne lasa sa ne scufundam, care respira cu si prin noi ca sa ne tina-n viata, sunt cei care ne fac sa zambim si ne trimit necontenit efluvii de fericire. Fericire d-aia termoplonjon de suflet. Fie că este o perioadă fericită sau grea, aceștia sunt primii oameni cu care vrem să împărtășim vestea, buna sau rea, sunt oameni pe care ii facem partasi, pe care ii vrem langa noi si cu noi.
 
Fie că este vorba de un membru al familiei sau de un prieten, există doar câțiva oameni in fata carora ne putem deschide inima cu adevărat. Sunt putini oameni pe lume demni sa ne poarte sufletul in palme. Se intampla asta pentru că avem încredere in foarte putine persoane că vor fi cu adevarat fericite în momentele noastre de bucurie ale vieții și ca vor lua atitudine atunci când noi vom experimenta tristețea. Cu astfel de oameni pe-aproape se schimbă modul în care experimentăm viața, se modifica perspectiva asupra ei. Tot acei oameni ne supramotiveaza sa mergem inainte. Savurăm impliniti momentele de sărbătoare și găsim o putere in plus, atunci când ne împărtășim durerea.
 
Fii si tu acea persoană în care oamenii pot avea încredere și cu care se pot simți în siguranță. Nu e greu deloc, nu doare prea tare si nici neplacut nu-i. Pentru a câștiga încrederea cuiva, nu trebuie să faci prea multe; doar să fii sincer cu el. Sa fii sincer de la inceput, pe urma iti va fi dificil sa restaurezi si sa aduci pe calea cea dreapta, pe calea fireasca, lucrurile.
 
Cand acea incredere exista, cand s-a instalat confortabil in adancul fiintei,  apropie-te de Om si spune-i cu glas domol, cald:
Spune-mi secretele tale. Stii ca vor ramane la mine si doar la mine. Arată-mi cicatricile pe care le-ai ascuns lumii ani de zile, ranile vindecate partial si cioburile de suflet care inca mai ranesc si in zilele noastre. Lasa-ma sa te ajut sa le punem la locul lor, sa le lipim delicat si sa le facem ca la inceput. Ai incredere ca putem face asta impreuna! Lasă-mă să-ți văd notițele de sub pat, sau din jurnalul interior. Lasă-mă să-ți citesc poveștile din oracolul vietii. Si lasa-ma deopotriva sa citesc si paginile rupte sau cele mototolite aruncate in recycle bin. Lasă-mă să iti aud suspinele de la două dimineața. Nu iti fie frica ca asta te va face mai slaba, mai putin credibila, mai firava sau oleaca mai moale. Sunt suspinele si motivele tale. Eu...
 
Nu te voi judeca! Nu-ți voi spune să zâmbești! Nu pot face asta. Pot doar sa iti redau increderea si seninul albastru. Pot incerca sa iti alung ploile din viata. Sau te pot lasa sa plangi. Sa plangi la mine in brate pana te linistesti. Sau sa plangi sus pe acoperiș. Sau in mansarda noastra, cea zugravita-n povesti, dorinte sau vise. Citește-mi cu voce tare vechea ta poezie, citeste-mi orice text care-ti produce emotie, cântă-mi cântecul tău secret. Voi sta cuminte si voi asculta. Si te voi tine cuminte de mana. Spune-mi de câte ori dormi și îți dorești să nu te mai trezești a doua zi. Sa nu te trezesti fara mine alaturi. Spune fara teama, eu voi fi acolo mangaindu-ti visul pana la trezire. Apoi mangaindu-te complice somnorasa. Spune-mi cum luna singuratică te întristează ori de câte ori stelele lipsesc noaptea. Dar ti-am mai spus asta si cu alte ocazii. Lasă-mă să-ți văd părțile întunecate si sufletul gol. Arată-mi adevărata ta persoană și eu ți-o voi arăta pe a mea; Si ai siguranta ca... Te-aș iubi la fel, orice ar fi.

 

Asta e incercarea mea literara de azi. Cam romantica poate, dar sigur e de la toamna. Nu sariti peste anotimpul "toamna", in goana voastra nebuneasca prin viata. Veti pierde cel putin 25% din tot. Din tot si din toate. Uneori insa..., pierderea poate fi mai mare, poate fi mult mai mare. Poate deveni... dauna totala. CR_dixit