Reflectii-Nichita Stănescu

Ce este omul? Care-i este originea? Ce fel de destin are el?

Omul este frunza văzută de om.
Omul este floarea mirosită de om,
omul este calul călărit de om,
omul este piersica gustată de om.
Omul este marea pipăită de om.
Omul este roata,
Omul este laptele de capră băut de om.
Omul este răsăritul soarelui deasupra omului.
Omul este visul de noapte,
Omul este plăcerea cerului albastru văzut de om.
Omul este zborul păsării zburat de om.
Omul este cuvântul vorbit de om.
Omul este cuvântul înțeles.
Omul este cuvântul citit de om.
Omul este cuvântul neînțeles.
Omul este cuvântul care doarme în pietrele omului.
Om este cuvântul care zace în stelele
de deasupra omului.
Om este necuvântul omului.
Om este omul care moare asistat de om.
Om este cel care depune mărturie
despre om în fața omului.
Omul nu s-a născut și deci nu va muri.
Este etern și dintotdeauna
pentru că prin el se depune mărturie
despre ceea ce există.
Omul nu a existat și nu va exista niciodată
pentru că nonexistența își este sieși martoră.
Și totuși omul, omul, omul
este cel care nu crede
care nu credea
care nu credeam
să-nvăț a muri vreodată.

~  Nichita Stănescu  ~