Rabindranath Tagore
Citind azi ceva poezie, mi-au lunecat ochii si pe Rabindranath Tagore. Stiam de existenta lui in aria poetica dar l-am redescoperit gratie unei editii princess, scuze, editii princeps care mi-a mangaiat partea de suflet responsabila cu visarea si romantismul si mi-a acordat coarda sensibila a inimii pentru a reda octave si tonuri optimiste in roz, rosu, vernil, albastru. (fiecare culoare enumerata are o semnificatie, gasiti-o voi, va rog). Dupa fraza asta, care m-ar face invidios pana si pe mine daca as citi-o pe undeva, prin alta parte, sa trecem la treaba si sa vorbim despre filozoful in cauza. Iubire absoluta si divina este concluzia cu care raman dupa textul de mai jos. La sfarsit am adaugat si un poem ca sa nu vi sa para prea tehnica bucata urmatoare de text.
Rabindranath Tagore s-a născut în anul 1861, la Calcutta, într-o distinsă familie bengaleză. Tatăl lui, Debendranath Tagore, a fost un Maharishi (înţelept mistic), reformator al hinduismului. Mama lui, Sharada Devi, avea deja 12 copii, unii chiar căsătoriţi, atunci când Tagore s-a născut.
Educat în cadrul familiei, el primea şi lecţii de engleză. I-a citit pe poeţii bengalezi încă din copilărie şi el însuşi a început să scrie poezii de la vârsta de opt ani. Tagore a fost pentru scurt timp şi la o şcoală britanică, însă educaţia convenţională i s-a părut improprie.
Tatăl său dorea ca el să devină avocat şi l-a trimis în Anglia, pentru specializare. Acolo, Tagore a fost impresionat de conferinţele liberale ţinute de John Bright şi W. E. Gladstone. În 1879 s-a înscris la Colegiul Univesitar din Londra, însă tatăl lui i-a anulat înscrierea, din motive neclare.
În 1883 s-a căsătorit cu mireasa (minoră) aleasă de familia lui, în cadrul unei ceremonii restrânse. Au avut patru copii, iar soţia lui, Mrinalini, a murit la vârsta de treizeci de ani. În 1884, cumnata lui îndrăgită, Kadambari, s-a sinucis. Deja îi dedicase patru dintre lucrările sale şi avea să-i mai dedice încă două. În 1901 a descris-o ca Charu, în "Nashtanirh".
Din anul 1890, Tagore a preluat sarcina administrării bunurilor familiei. Tot în aceeaşi perioadă, el a contribuit decisiv la cele mai importante reviste din Bengal. Primele sale colecţii poetice "Manasi" (1890), "Chitra" (1895) şi "Sonar Tari" (1895) au fost scrise într-un limbaj familiar.
Printre interesele lui manifeste din perioada maturităţii se număra şi reforma socială. În 1901 a fondat Shantiniketan, un centru educaţional (tip ashram), cu scopul de a promova simplitatea şi frumuseţea, în conformitate cu cele mai vechi tradiţii spirituale ale omenirii, cuprinse în filosofia din Vede şi Upanishade.
În 1912, Tagore a vizitat din nou Marea Britanie şi propria sa traducere în engleză a lucrării "Gitanjali" [Ofranda Lirică] a fost publicată sub auspiciile Yeats. A urmat un turneu de conferinţe în Anglia şi SUA, iar faima sa a atins culmi luminoase. Pentru lumea întreagă, Tagore a devenit glasul tezaurului înţelepciunii indiene, iar pentru India şi în special pentru Bengal, el a devenit o adevărată tradiţie vie.
Oriunde întâlnea minţi deschise pentru învăţătura sa înaltă, el o împărtăşea cu simplitate, considerându-se doar un intermediar dator să ofere mai departe această cunoaştere pe care el însuşi a primit-o în dar şi la care toţi avem dreptul prin naştere. Conferinţele sale sunt cuprinse în cartea "Sadhana" (1913) [Conştientizarea Vieţii].
Din când în când, în modul său vizionar, a participat şi la mişcarea patriotică indiană, iar Gandhi, părintele politicii revoluţionare a Indiei, era prietenul lui devotat. Tagore a fost înnobilat de Guvernul Britanic în 1915, însă, după masacrul de la Amritsar, el a renunţat la titlu, ca protest împotriva politicii britanice practicate în India.
În 1913, Tagore a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar banii câştigaţi i-a utilizat pentru a îmbunătăţi şcoala de la Shantiniketan. Prin 1921, el a înfiinţat şi o universitate alături de complexul şcolar.
În august 1941, Tagore a fost transportat de la Shantiniketan pentru o operaţie. A murit în acelaşi an, chiar în casa în care s-a născut.
Deşi scriitor de succes în diferite genuri literare, el a fost, înainte de toate, poet. Poeziile sale sunt profund spirituale, vii şi naturale. Între cele peste cincizeci de volume de poezie se evidenţiază "Manasi" (1890) [Unicul Ideal], "Sonar Tari" (1894) [Corabia de Aur], "Gitanjali" (1910) [Ofranda Lirică], "Gitimalya" (1914) [Ghirlanda de Cântece] şi "Balaka" (1916) [Zborul Cocorilor]. Tagore este insa si autorul a numeroase volume de proză scurtă şi romane, între care "Gora" (1910), "Ghare-Baire" (1916) [Sălaşul Lumii] şi Yogayog (1929) [Comuniunea]. Pe lângă acestea, a mai scris piese de teatru, drame muzicale şi coregrafice, diferite eseuri, jurnale de călătorie şi două auto-biografii (una la mijlocul vieţii, iar a doua chiar înaintea morţii). De asemenea, el a lăsat numeroase schiţe şi picturi, precum şi cântece, cărora le-a compus el însuşi melodiile.
Întreaga creaţie artistică a acestui mistic înzestrat cu harul profeţiei reprezintă un omagiu adus iubirii divine, absolute, pe care o exprimă prin încercarea sa de a revela întregii umanităţi unitatea din miezul diversităţii.
Poem de dragoste
Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire.
Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea
m-ai prins în umbra aripilor tale,
că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu.
Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere.
Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor.
Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită
voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii.
Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei.
Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie.
Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii,
nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii.
Când înălţată pe soclul puterii te conduc
cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă,
îmi închin ţie darurile mele,
primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.
sursa: https://poetii-nostri.ro/