Realitatea noastra

Incerc sa povestesc astazi despre realitatea noastra cotidiana. Sa luam un exemplu, un individ din societate!

 

Faptura omului e foarte simpla, personalitatea lui nu, personalitatea e foarte complexa. Personalitatea e ca o ceapa: are multe foi, multe straturi si dedesupturi, straturi de conditionare, de corupere, iar ascunsa in spatele acestor straturi multe, se afla fiinta simpla a omului. Aceasta fiinta este atat de ascunsa dupa atat de multe filtre incat nu se poate vedea, lumea nu o poate vedea. Exista si reversul medaliei in acest caz, din cauza ca e ascunsa dupa atatea filtre, atatea porti, usi, nici ea nu poate vedea lumea. De ce? Pentru ca tot ce ajunge la ea e corupt de filtre sau deformat intr-o masura asa mare incat nu mai seamana deloc cu realitatea. Cu Realitatea Noastra!

 

Nimic nu ajunge la tine asa cum e! Omul percepe mediul prin organele sale fizice de simt iar unii o pot face in plus si prin ceea ce simt. Cu mintea, cu inima sau cu sufletul. As adauga cu urechea, cu ochii...

 

Exista multe interpretari intermediare. Vezi ceva, si primii care falsifica acel ceva sunt ochii tai si simturile tale, cum vorbeam mai sus. Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, biserica il falsifica, iar dupa ele emotiile tale. Emotiile pot deforma imens realitatea imediata, dandu-i chiar un alt sens, o alta forma si culoare. Cand acel ceva ajunge la tine aproape ca nu mai este deloc ce-a fost initial sau e intr-o masura atat de mica incat e ca si cum n-ar fi. Vezi acel ceva numai daca filtrele tale iti permit sa vezi, iar filtrele nu prea iti permit. Aici depinde de gradul de intelegere al fiecaruia, de expertiza lui intelectuala si sociala

Oamenii de stiinta sunt de acord cu aceste puncte de vedere; Ei spun ca noi vedem numai doi la suta din realitate; numai doi la suta! Nouazeci si opt la suta din realitate se rateaza! Mama...sunt unii prieteni ai mei care jubileaza acum, citind asta! Iar cand nouazeci si opt la suta se pierde, acei doi la suta sunt scosi din context. Este ca si cum ai lua la intamplare doua pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, si apoi ai incerca sa reconstitui intregul roman pe baza acelor doua pagini. Deci o imagine de aici, un sunet de acolo si ca intr-un film mut sa incerci sa reconstitui intregul. Cine are dreptate? TU sau  EI? Noua zeci si opt de pagini lipsesc! N-ai nici o idee despre ce contin ele, nu stii nici macar ca exista. Ai numai doua pagini si reconstitui intregul roman. Aceasta reconstituire poate fi inventia ta. Nu e descoperirea adevarului, este imaginatia ta, sau asa crede lumea. V-am dat apa la moara. Comentati...

Si atunci exista o nevoie launtrica de a umple golurile. Ori de cate ori vezi ca doua lucruri n-au legatura unul cu celalalt, mintea simte nevoia imperioasa de a le lega, altfel nu se simte deloc in largul ei. Dar daca au o legatura? Asa ca "inventezi" o veriga. Tineti seama de ghilimele cand cititi, sunt la fel de importante precum cuvintele. Lucrarile acelea disparatele, le legi printr-o veriga, creezi o punte intre ele.... si procedand tot asa inventezi o lume care nu exista! In acceptiuna LOR.

Dar daca lumea aia exista? Daca e o lume paralela, care exista si traieste simultan cu lumea TA reala. O lume in care iti este accesul interzis. Si nu numai accesul. Ci si sufletul iti este interzis acolo. Atunci...

 

Ei bine atunci e momentul sa faci diferenta si sa alegi. Intre "Realitatea noastra" si.... "a voastra", a lor deci!

Bucurati-va in pace.... in lumea voastra! Si fiti fericiti! Fiecare cum poate EL mai bine!!!