Reflectii de autor-O ploaie de ganduri_jul2023

Dupa zile de canicula si ore de foc a venit izbavirea. Ploua in sfarsit! A plouat mult în ultima vreme, in ultimile ore. A plouat peste caldaramul incins ridicand aburi, peste parcuri nascand verde, peste noi zidind sperante. A plouat si peste mine. Cu ganduri, amintiri, dureri. Nu pot vedea oamenii asta, dar capul meu e plin de furtuni pe care nu le pot calma. De idei, initiative, de lene, nepasare sau agitatie. D-aia haussiana, ca a mustei bete. Si e mai bine ca nu pot vedea asta ca oripilarea lor ar fi lesin de pitipoanca-n colanti gingerline. Si culoarea asta exista, credeti-ma pe cuvant! Nu știu dacă asta vine odată cu vârsta, dar am avut călătorii neliniștite cu autobuzul spre casă unde mă tot întreb: "unde mă duc acum?". Nu radeti beduini dragi, nu vorbeam despre locatia fizica, asa cum prin teasta v-a trecut, sunt sigur. Nu m-am ramolit chiar atat de tare..., sau cine stie..., mai studiez. Faceam referire la transhumanta mea prin viata. Asa ca..., acum astept felicitari pentru sintagma de mai sus. A dat un pic in clocot neuronul dar "s-a meritat". Revin si va marturisesc ca intotdeauna mă frustrez ca nu știu cum își dau seama alții. Unde se afla si mai ales DE CE se afla in acel loc si nu in altul?
Incotro se indreapta si ei. Ce vor, ce nu au, ce le mai trebuie sau ce le prisoseste ca sa ii fie bine. Sufletului! Sunt atât de obosit. Bineînțeles că voi continua cu gandurile, dar sper să se termine acest ciclu, adica sa stea ploaia si uraganul de nelinisti. Cred că ar fi frumos să mă trezesc într-o zi și să nu mai pun întrebări. Sau mai degraba ar fi anost, plictisitor si lipicios. Cum as putea sa pot sa ma întind pe patul meu si să mă holbez tamp, ore întregi la tavan, sperând să acolo gasesc raspunsuri. Sau sa merg cu autobuzul sau trenul, cu bicicleta sau cu submarinul, fără să trebuiască să mă împotrivesc aprig ideilor nastrusnice care-mi sageteaza circumvolutiunile, sau să trebuiască să-mi înec gândurile cu muzică. Fara manele de data asta, si de data asta fara ele, ca ne stau in gat si o punem (hmm ce expresie....<<pe cand???>>), o punem de un inec la patrat. De ganduri!  Sper din tot sufletul ca ploaia asta să se oprească mai repede. Ploaia de ganduri, amintiri, dureri. In rest, fizic, ne putem uda cum vrem noi. Fiecare dupa inspitatie, capacitati si disponibilitati. CR_