Reflectii de autor-Sa crezi in oameni
19.05.2022 09:35
Incepusem acum ceva vreme sa am un obicei pe care vreau sa il reiau acum. Lunar, intr-o zi nedestainuita anterior sa public un articol, "Reflectii de autor". Cei mai vechi pe aici isi amintesc de acest narav al meu, de a scrie consideratii personale o data pe luna despre o tema sau alta in ...."reflectii...". Azi va provoc cu o intrebare simpla. Voi credeti in oameni? Ia sa vedem cum abordeaza CopilRau speta in cauza. Rabdare si cafea.
Ți-e greu să mai crezi în oameni. In oamenii de pe langa tine, in semeni, in apropiati sau (in)departati. Se spune ca daca nu mai ai incredere in oameni "o faci" din doua motive bine stabilite. Primul motiv ar fi ca nu ii cunosti si cum sa ai incredere in necunoscuti, nu?. In al doilea motiv, - nu te mai increzi tocmai pentru ca ai ajuns sa ii cunoasi pe acei oameni. Toți, inclusiv tu, au o mulțime de fețe, măști. Hai fi sincer si gandeste-te de cate ori s-a strambat oglinda la tine cand te privea? De cate ori s-a crapat, s-a spart, s-a...oripilat. Te porți cu oamenii diferit, pentru că oamenii se poartă diferit cu tine. Principiul actiunii si reactiunii, am mai vorbit de asta pe aici. Îți este din ce în ce mai greu să-ți deschizi sufletul în fața celor pe care îi cunoști de foarte mult timp. Îți este din ce în ce mai greu să te agăți de acest concept numit "bunătate". Poate iti este si teama. De ce? Pentru ca te-ai maturizat, pentru ca viata cu toate evenimentele ei componente te-a mai invatat o lectie. Stii cum se spune in popor: "Dacă vei reuși să înșeli pe cineva, să nu crezi că acea persoană este proastă. Ar trebui să realizezi că a avut încredere în tine mai mult decât ai fi meritat." In viata, ai întâlnit prea mulți oameni care te-au crezut prost si peste noapte au devenit străini. Nu! Nu străini! "Dușmani". Căci străinii nu au nimic în comun cu tine. Așa că, după ce încetează să se iubească, oamenii se urăsc. Subit! Și devin "dușmani". E si o vorba cunoscuta: "Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani stiu sa ma feresc singur!". Iar Tu, percepandu-i "dusmani" incepi sa te feresti de ei. Incepi sa nu mai crezi în ei, in semeni, in oameni. În promisiunile lor. În fapte si povesti. Nu mai crezi nici măcar în tine in anumite circumstante. Credeai în tot..."ce este". Acum stii! Te-ai înșelat. Când începi să te întrebi dacă poți avea încredere sau nu într-o persoană, atunci este momentul când ar trebui deja să știi că nu mai poți avea. Rămas singur, tu cu tine și gândurile tale, durerile și bucuriile, realizezi că doar in tine te poţi increde!
Roata în viață se învârte... să nu uităm această parte a istoriei, e lumii, a vietii. Si sa il regasim in ganduri pe Paler care spunea ca: "Poate simt mai multe decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente".