Reflectii-Jean-Paul Sartre

Omul nu poate să o facă decât dacă a înțeles mai întâi că nu poate conta decât pe el însuși: că este singur, lăsat singur pe pământ în mijlocul responsabilităților sale infinite, fără nici ajutor, nici sprijin, fără niciun alt țel decât cel pe care îl va stabili pentru e el însuși, fără nu alt destin decât cel pe care îl va făuri pe acest pământ. Această certitudine, această înțelegere intuitivă a situației sale, o numim disperare. Se vede că nu este o frenezie romantică fină ci conștiința ascuțită și lucidă a condiției umane. Așa cum angoasa nu poate fi distins de simțul responsabilității, disperarea este inseparabilă de voință. Cu disperare începe adevăratul optimism: optimismul omului care nu așteaptă nimic, care știe că nu are drepturi și nimic nu-i vine, care se bucură să se bazeze singur pe sine și să acționeze singur pentru binele tuturor.

~  Scrierile lui Jean-Paul Sartre  ~