Risipei se dedă florarul-Lucian Blaga
20.10.2021 09:03
Blaga iar. Incepe sa va placa si voua poetul filozof aici de fata? Ziceti da, macar sa imi faceti mie placere. Era o gluma, e mult mai bine sa fiti sinceri. Si cu voi dar si cu mine. Avem poezia asta, aici de fata. Numai cine nu a trait emotia bancii din parc in adolescenta, tampla fierbinte si tremurul interior aproape continuu, numai acela nu stie despre ce e vorba. Imi e dor de timpurile alea ireversibil trecute. Franz Kafka zicea odata ca "Tineretea este fericita pentru ca are capacitatea de a vedea frumusetea. Oricine isi pastreaza abilitatea de a zari frumusetea nu imbatraneste niciodata." . Poate vom avea o zi in care sa vorbim si despre Kafka pe aici. Avem tone de cuvinte de imprastiat despre el. Deocamdata azi avem Blaga cu Risipei se deda florarul....
Risipei se dedă florarul
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
Din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
În preajmă galbene troiene
Alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
Şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
Ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri --
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Şi niciodată nu vor fi.