Rugaciune - Radu Stanca

Radu Stanca- RUGĂCIUNE

Întinde-mi dreapta, Doamne. Vreau cu tine
Sa ma împac de-acuma pe vecie.
Caci recunosc: am fost mai mult de rime
Îndragostit decât de vesnicie

Nu mi-au placut, o stii, iconostasuri
Nici n-am simtit spre umbre vreo chemare
Eu am iubit în lume alte glasuri
Si mi-am facut din alte bolti altare

N-am coborât cu negura de lespezi
Nu m-au întors firidele din burguri
M-am închinat la râurile repezi
Si am slavit bogatele amurguri
 
Stramosii mei fiind pesemne trunchiuri
Am ratacit milenii pe tapsanuri
Îi auzeam în mine printre junghiuri
Cum blestema urmasul fara ramuri

De acea se cadea sa fiu tovaras
Strabunilor din soare si furtuna.
M-am furisat si-n inima-mi, dar iarasi
Am izbucnit în câmpul gol sub luna

Ce mi-a placut a fost mai mult sa sgândur
Jaratecul catuielor de paie
Sa crap în dinti lumina ca pe-un sâmbur
Si sa ma-ntind pe holde ca o ploaie.

De tine doar din când în când aminte
Îmi aduceam. Când stam cu fruntea-n soare.
Parea atunci c-un dor adânc ma prinde
Si ca mi-e frica-un pic de atâta zare.
 
Dar astazi vin la tine cu cainta
N-am unde sa-mi mai razim bietii umeri,
Sunt obosit acum de suferinta
Vreau sluga ta smerita sa ma numeri

Nu stiu sa fac nimic, dar daca totusi
Vei vrea sa ierti pe cel învins de rele
Am sa-ti grijesc cotoarele de lotusi
Si-am sa-ti pazesc cutiile cu stele

Acum deoparte iata orice rime
Si ma apropiu fara de mândrie.
Întinde-mi dreapta, Doamne, deci. Cu Tine
Vreau sa ma-mpac acuma pe vecie.