Scriitorul din mine_2
23.12.2022 10:55
Continui azi ideea de a scrie despre "arta literara marca CopilRau". Scriu despre "gluma" asta de arta ca sa nu isi faca loc vreo idees nastrusnica si rea in capul meu care sa ma determine la ocari si cuvinte grele celor care merita. E saptamana Craciunului , deci "hai sa fim mai buni". De rautati avem noi timp de saptamana viitoare incolo. Azi e partea a doua a postarii de aici: Scriitorul din mine. Daca nu ati citit prima parte nu ati pierdut nimic. Da' chiar nika nu ati risipit. Mai jos este partea a doua si intentia mea ferm declarata ca, daca vom fi sanatosi, in partea a treia, cel mai probabil maine in loc de pastila, veti primi dar de Craciun si o incercare literara. A scriitorului din mine. Nu stiu inca despre ce voi scrie, dar voi scrie negresit. Continui acum articolul de ieri. Sa aveti Sarbatori Fericite! CR_
La fel ca și in dragoste, in textele scrise si aratate si altora, trebuie să decodificăm mesajul durerii, urii, iubirii și/sau curajului, sub cuvintele mâzgălite, pentru a concluziona dacă sentimentul este real sau nu. Se spune ca marile opere literare s-au ivit in conditii de criza, nu scrii niciodata bine cand totul este numai lapte, miere si roz. Miere roz, ma rog, fiecare cu fanteziile sale. Pentru poezie, la fel ca și in dragoste, avem de-a face cu o stradă cu două sensuri. Poeții scriu pentru ca cititorii să simtă și să vadă lumea chiar prin ochii poetului. Ochi bun, miop, chior sau de sticla, tot trebuie sa exprime si el ceva. Si sa vada lumea. Asa cum e ea cu pocinogurile ei. (nu stiu daca pocinog e corect scris, mea culpa). In sens invers cititorii întorc favoarea în diverse moduri pe care doar poeții le știu. Le stiu si eu prin intermediul feedbackurilor de la voi care imi fac o deosebita placere. Le stiu din lacrima smulsa sacului conjunctival al ochilor vostrii, din incruntarea fruntii sau din acel deva vu, deja trait, recunoscut de voi doar sufletului propriu. Sunt momente cand foaia de hârtie de pe birou este plină de cuvinte la întâmplare, care izvoresc singure din minte și momente când aceasta rămâne neatinsă. Adica goala, nuda, ce n-ati inteles. Cred ca un A4 nud este cel mai urat lucru gol. E alb si nu exprima nimic. Poate doar o dorinta barbara de a face un cocolos cu care sa iti incerci indemanarea la cosul de gunoi. Sa vorbim despre cuvinte.
Cuvintele umplu adesea golul golului dar uneori, pleacă din minte si din inspiratie fără nicio notificare prealabilă. Stai acolo și înfrunți acea bucată de hârtie minute întregi și tot nu ai nimic. Cand zic hartie, largiti aria si "vedeti" si ecranul laptopului unde scriu. Apoi cu un efort de imaginatie care stiu ca nu va lipseste, intrezariti-l si pe CopilRau usor tamp si confuz stand in fata ecranului ca vitelul la poarta noua. Asta dupa ce stapanul si-a instalat Windows 11. Ei bine, scrisul nu înseamnă doar să fii capabil să scrii. "E usor a scrie versuri/ Cand nimic nu ai a spune", zicea Eminescu si mare dreptate avea. Scrisul este sa fii pe linie, ca trenul, sa ai subiect si placerea de a scrie. Este să ai răbdare în țesut, adica in carne si cuvinte care se potrivesc cu adevărat piesei pe care vrei sa o creezi. Sau atmosferei si trairii pe care vrei sa o transmiti. Sunt cititori care isi arata nerabdarea sau nemultumirea cand nu au pe aici articole in regim regulat, zilnic daca s-ar putea. Ii sfatuiesc sa aiba rabdare, totul este "in lucru", working deci. "Maestru" lucreaza cum si cand poate si el, intrati in varful picioarelor. Va rog din suflet sa intelegeti ca nu sunt o bibliotecă deschisa plină de cărți care are mereu de oferit cateceva. Sunt doar un Copil. Rau, da' copil.
Maine voi aduce Incercarea literara promisa. Ca sa va incit sau sa va excit simturile (iarta-ma Doamne ca suntem in post) pun o mostra, cam cum ar putea sa fie textul : Dacă aș scrie proza despre tine, cred că ai recunoaște-o imediat. Ai sti ca sunt eu, ai vedea scriitorul din mine. Liniile care evidențiază fiecare centimetru din tine vor deveni inutile doar dacă vor fi lăsate necitite. La citire te vei recunoaste, ma vei recunoaste si vei vedea NOI-ul din noi. Dar în ciuda riscului de a fi nevăzut, de a ramane text necitit, nepargurs, negustat, permite-mi să dezvălui si sa astern cuvintele înnodate care au modelat descrierea ta. Si apoi.. " Adormi mereu cu mine-n gand/ Ca sa visezi de mine! "