Scrisoare către Constanța Buzea-Adrian Paunescu
30.03.2022 09:00
Ieri 29 martie am scris un omagiu d-nei Constanța Buzea. Puteti citi aici: Omagiu-Constanţa Buzea .
Astazi avem o poezie a lui Adrian Paunescu adresata fostei sale sotii. Hai sa o citim impreuna:
"Era un om de o rară delicateţe şi de o reală severitate. La ea, sinceritatea şi francheţea erau mai importante decât căldura, fiindcă uneori căldura poate ascunde ipocrizie" opina Cosmin Ciotloş, critic literar.
Scrisoare către Constanța Buzea
A fost aceasta însăși viața noastră,
Cum poate fi și cum nu poate fi,
Ne-am pustiit în niște cărți de versuri
Și ne-am îmbogățit în doi copii.
Ne-am cunoscut în lumea literară
Și mi s-a năzărit curajul să-ți
Apar în cale, ca-ntre noi să curgă
Cerneala virginalei voluptăți.
Eram săraci și nu aveam pe nimeni
Și ne tîram sub cer cu pașii grei,
Am declanșat la cununia noastră
Un chef de douăzeci și cinci de lei.
Am fost prea solidari în suferință
Și prea curați, pe cînd eram săraci,
Ca să reziste căsnicia noastră.
Dar tu, Constanța Buzea, ce mai faci?
În vremurile cînd credeai în mine,
N-aveai îndreptățirea de-a visa,
Acum, speranța ta e confirmată
Și s-a adeverit credința ta.
Dar, cum spuneai, în ultima scrisoare,
De-o vârstă cu copiii noștri mari,
Nu ne-a rămas, din toată nebunia,
Decît salutul de pe doi ghețari.
Și, totuși, eu mai aflu despre tine
Chiar de la cei ce nu știau nimic,
Despre iubirea și-nvrăjbirea noastră
Și care acum ne zic și ne dezic.
Copiii noștri ne împing din lume,
Crescând rezumativ din amândoi,
Copiii noștri sunt ca două timbre
Pe ultima scrisoare dintre noi.
Înfășurați în propriile drame,
Nu ne mai pot copiii ajuta,
Noi suntem triști, cînd nu ne vede nimeni,
Și bem arar, amar, cîte-o cafea.
25 ianuarie 1998 - Adrian Păunescu