Scrisoare de bun ramas
Mi-am amintit in aceasta dupa amiaza de poemul "Scrisoare de bun ramas". Si l-am recitit. Si, ca de fiecare data, mi-a produs o puternica emotie. Si, ca de fiecare data, stiu ca articolul publicat aici la ora asta, nu va mai fi citit de nimeni pana maine. Si, e pacat. Si, sunt cuvinte care dor in poem. Care extrag lacrimi... Dar despre ce e vorba? Gabriel Garcia Marquez, caci el este autorul Scrisorii de ramas bun, s-a stins din viata pe data de 17 aprilie 2017; inainte de moartea sa, ilustrul laureat al premiului Nobel pentru pentru literatură în anul 1982, si-a declarat oficial retragerea din viata publica cu o scrisoare de ramas bun pe care a trimis-o tuturor persoanelor dragi din viata lui si iubitorilor de literatura. Poemul «Păpuşa» a fost compus de Marquez după ce a fost diagnosticat cu cancer. El a trimis aceste cuvinte celor mai apropiaţi prieteni, cum spuneam, ca un semn de rămas-bun, ca o radiografie a unei vieţi frumos trăite. Las aici un fragment si la sfarsit un link unde o sa puteti citi tot poemul daca v-am trezit interesul.
Imi place intregul poem de la un capat la altul dar de fiecare data cand citesc Marquez ma gandesc si in cap imi vine o fraza a lui care imi ramane mereu leagan cald neuronului meu singuratic: "As convinge fiecare femeie ca ea imi este cea mai draga si as trai indragostit de iubire." Indragostit de iubire ...
Scrisoare de bun ramas
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oara când te voi vedea dormind,
te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu pazitorul sufletului tău.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă,
ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data și încă o dată până la infinit.
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea,
aș spune „te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine,
dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de maine nu va ajunge niciodată,
în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.
Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine,
spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și trateaza-i bine,
ia-ți timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
(Gabriel Garcia Marquez – Scrisoare de bun ramas)