Scrisoare pentru Eminul iubit

„Întreabă-mă dacă sunt în lună sau pe pământ, dacă sunt teafără sau nebună…”
 
"EMINUL meu iubit,
Mă grăbesc a răspunde seninei și amoroasei tale scrisori din 16 Martie; după cum vei fi văzut desigur din a doua scrisoare a mea din 15, am primit scrisoarea ta plină de gelozie la care am și răspuns.
Pe la Iași, scumpul meu Tropotel, am avut cateva zile de toată frumusețea, zile senine și calde și cu miros de primăvară. Am fost la discursul lui Maiorescu, a vorbit foarte bine – numai după mine a dezvoltat foarte puțin "Dezvoltarea pasiunilor". Discursul lui s-a învârtit mai mult asupra consecventelor lor decât asupra lor înșiși. Și mi-am zis: de-ar fi el măcar un sfert consecvent spuselor sale, ce bine ar fi. A fost un public nebun la prelegerea lui.
Miticule, mai vorbește te rog cu Conta și cu alți deputați, doar, doar, vor face să vină în camera și petitiunea mea, să-mi ieu o grijă, să știu cum stau, să stiu ce drum s-apuc, căci cel pe care merg e foarte greu.
"Eminule, când vii să te revăd, să te mai pup, să te mai canajesc și apoi să te mai mângâi, și sa-ți cer iertare frumușel și apoi într-o lungă și dulce sărutare să se uite toate relele. Când? Mitule când ai putea să vii la Iași să fim împreună ce bine ar fi! Dar tu nicand nu te gândești la așa ceva, valmasagul Bucureștilor îți rapeste dorul de mine, viața ta e plină și nu simte trebuința prezenței mele, totuși te pup și te răspup și te îmbrățișez doucement et gentilement.
Toute a toi Veronica
19 Martie 1880 Iași"