Sfanta Marie
În ordinea anului bisericesc, care incepe la 1 septembrie, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este primul praznic dintre cele patru dedicate Fecioarei Maria, cunoscută în popor ca Sântămăria Mică. Este un eveniment celebrat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică.
Numele de Maria îşi are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă Doamnă, împărăteasă, cea aleasă, cea frumoasă. Această sărbătoare creştinească ar trebuie să fie pentru toţi un prilej de a ne dedica viaţa lui Hristos şi de a deveni oameni noi. Nu degeaba momentul acesta de peste an este urmat, pe 9 septembrie, de pomenirea Drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, cei care i-au dat viaţă Maicii Domnului. Praznicul liturgic al Naşterii Maicii Domnului există şi la copţii egipteni, şi la iacobiţii sirieni. Cea mai îndrăgita divinitate feminină a Panteonului românesc, Născătoarea de Dumnezeu este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântătoare pentru vindecarea bolilor. Nu e credincios care să-i fi adresat rugi fierbinţi şi să nu-i fi împlinit visul. În unele tradiţii Maica Domnului este identificată cu astrul nopţii, Luna, sau cu Pământul.
In aceasta zi de mare sarbatoare pentru credinciosii Bisericii doresc sa transmit si eu tuturor sarbatoritilor de azi multa sanatate si liniste sufleteasca. La Multi Ani, sarbatoare luminata, sa aveti grija de voi, distractie placuta si nu uitati un lucru important. Invitati-ma si pe mine la petrecere!!!
Cum puteam eu sa va las fara versuri in aceasta zi de sarbatoare? Puteam? Nu, nu puteam! Va propun o poezie a lui Mihai Eminescu, "Rasai asupra mea", pe care cred ca o veti aprecia.
Rasai asupra mea, lumina lina,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioara;
O, maica sfanta, pururea fecioara,
in noaptea gandurilor mele vina.
Speranta mea tu n-o lasa sa moara
Din inima-mi - adanc noian de vina;
Privirea ta de mila calda, plina,
induratoare-asupra mea coboara.
Strain de toti, pierdut in suferinta
Adanca a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.
Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta
Si reapari din ceriul tau de stele:
Ca sa te-ador de-acum pe veci, Marie!