Singuratatea e batrana

Am citit azi , in noapte ceva interesant. Si cum, la mine, nici vorba de egoism este va arat si voua. E ceva desprea singuratate, e ceva trist dar ce?, nu sunteti deja obisnuiti cu asta pe aici?

Singurătatea e bătrână
În lumea marilor păcate,
Cu sfinți și demoni la un loc,
Pot, fără griji să trec prin foc,
Dar nu și prin singurătate.
Un purgatoriu fals și fad,
În care viața te îndoaie,
Turtindu-ți sufletu-n noroaie
Și pregătindu-te de iad.
Durerile nici nu le simți,
E gândul tău întreg durere
Și-n loc de sânge-ți curge fiere
Și-n loc de adevăr, te minți.
Golgota proprie și cruce,
Pe care urci mânat de bici,
Când cazi și crezi că te ridici,
Dar greul nimeni nu ți-l duce.
Ce boala de sfârșit de veac,
Cu mulți prieteni, toți departe,
Singurătatea-i ca o moarte,
Trăită-ntr-un spital sărac.
Cu trei pastile într-o mână
Și doctori ce nu știu ce ai,
Te-ai vindeca de ea dar, vai,
Singurătatea e bătrână.