Stiu
Azi scriu fara nicio legatura cu ceva sau cineva. Sa nu faceti acasa ceea ce cititi aici. Pregatisem saptamana asta un alt text dupa o idee venita intr-o seara "la o cafea in castel". Azi insa mi-a iesit textul de mai jos, asa, la inspiratie de moment. Bun, prost, asta avem azi, e al nostru. E ca in gluma aia "mica, mica da' a noastra!". Imi prezint scuzele daca pentru vreunul dintre cititori va face sa vibreze ceva in suflet, va fi un deja vu sau, de ce nu, o regasire. In propria fiinta! CR_dixit!
Stiu ca te lupti. Exista o tristete pe care oricat de mult ai incerca sa o ascunzi in spatele celui mai larg zambet, ochii tai nu pot minti. Exista o tristete in ochii tai si totusi alegi sa pretinzi ca esti bine. Minti sau te minti frumos! Stiu ca exista ceva care te trage in jos chiar daca nu o spui cu voce tare. E ceva ascuns undeva inauntru sub mii de straturi de suflet. Exista ceva ce chiar stii ce ar trebui sa faci, dar pur si simplu nu poti. In acest moment, inca nu poti renunta la lucrurile si oamenii care iti provoaca atata durere pentru ca acele lucruri si acei oameni sunt si cei care te fac fericita. Te temi ca daca le dai drumul, nu vei mai gasi niciodata motivul de a fi fericita. Nu vei mai zambi, nu te vei mai destepta dimineata cu speranta de bine, nu va mai fi la fel. Stiu ca e greu, dar vreau sa incerci sa le tii. Pentru ultima data te rog. am mai facut-o in trecut, dar rugamintile mele s-au scurs printre ciocan, scarita si nicolala. Incearca sa le mai ai in viata ta, dar daca te vor rani din nou, da-le drumul. Permite-ti sa renunti in sfarsit la lucrurile si oamenii care continua sa te raneasca. Si te consuma, iti macina nervii si iti sug energia. Si asa deficitara. Salveaza-te de toata durerea inutila pe care ai putea sa o ai, daca vei continua sa le permiti sa te raneasca. Da-ti voie sa te vindeci si abia dupa aceea, vei gasi in cele din urma, din nou, mici bucatele de bucurie care te conduc de fapt spre sentimentul de fericire. Dar ce e fericirea? Nimeni nu stie, dar toti sunt cu ea in gura. In orice urare de zile de nastere, sarbatori religioase si nu numai. Cu ea in gura, adica cu "fericirea", cu cuvantul asta. Sper ca in sfarsit vei gasi curajul de a alege bucuria care te asteapta, decat sa te multumesti cu fericirea temporara vopsita cu bait degradabil in timp, de care te-ai agatat.
Nu esti singura in ceea ce simti, chiar daca uneori asa pare. Eziti si cateodata dai impresia ca nici nu stii sa mai deosebesti raul de bine. Binele tau. De prea mult bine calci in strachini, de prea mult rau..., inveti sa te ridici de fiecare data. Fiecare pas mic pe care il faci spre tine conteaza mai mult decat crezi. Ai dreptul la liniste si la o fericire care nu doare. Iar sunt cu "fericirea-n gura", tocmai ce-am zis mai sus ca... e cel mult o stare de spirit. In timp, vei intelege ca renuntarea nu inseamna pierdere, ci eliberare. In aceeasi masura trebuie sa intelegi ca si ramanerea iti este benefica. Tie si celor dragi, celor apropiati. Nu esti numai TU pe lumea asta, mai sunt si cei dragi tie. Are multe parti bune perseverenta de a fi in continuare, are si ea fericirea ei. Altfel te vei trezi singura intr-o zi, intr-un alt Univers, unde va trebui sa inveti din mers sa gasesti pe pipaite cheia de 14 in trusa de scule, piulita M8 (metric 8 pentru pictori sau poeti), sau surubul potrivit care nu mai vrea sa stea la locul lui, mama lui de surub. Va trebui sa inveti sa asculti cum suna lucrurile cand sunt stranse bine si cum tac atunci cand ceva nu e in regula. Va fi musai sa inveti diferenta dintre a forta si a potrivi (e ca in viata, "daca nu merge, nu forta, foloseste un ciocan mai mare"), dintre a repara si a improviza singura, diferenta dintre a tine cu dintii sau a lasa sa cada ce nu mai are filet. Apoi, incet, cu rabdare, fara sa-ti dai seama, o sa-ti iasa: o sa strangi exact cat trebuie, o sa alegi exact piesa potrivita si o sa intelegi ca nu toate lucrurile care scartaie trebuie salvate. Unele trebuiesc doar inlocuite. Sau...unse unde le este necesar! Vorbeam de scule si organe aici.... Scule mecanice si organe de masini, imi pare umed sa constat ca erati cu gandurile prin alte parti. Dar e Post, nu o sa recunoasteti ... "neam"!
Pana la urma alegerile sunt importante in viata. Sau poate nici ele, ci iscusinta de a alege bine si la momentul potrivit. Si chiar daca acum iti pare imposibil, intr-o zi iti vei multumi ca ai avut curajul sa alegi pentru tine. Sa alegi bine si la momentul potrivit!!!
O catastrofa de text. Pentru durerile de cap cauzate de el, exista aspirina, pentru durerile de ochi recomand compresii reci, pentru alte dureri in zone conexe s-au inventat un milion de creme si unguente. Textul a fost o incercare literara. Pe cinste, nu??? CR_dixit