Suflet si minte_1
Azi avem in lucru chestii serioase. Vorbim despre suflet si minte, tangential si despre inima. Adica despre ce gandesti si ce simti. Ca tot a venit vorba de gandit hai sa spunem ca sufletul și mintea "gândesc" uneori diferit.
Sufletul emite și recepționează informații prin intermediul inimii. Inima este permanent în contact cu lumea exterioară, la fel cum suntem și noi cu ea prin intermediul simțurilor. Majoritatea dintre noi, ca sa facem cuvenite corectii ca mai sunt si unii mai...”nesimtitori”, dar nu ei fac obiectul acestei argumentatii: Inima recunoaște oamenii și obiectele prin ceea ce emit. Deja simt ceata plutind, smog dens, peste capetele voastre. Daca va mai spun ca de asemenea poate recunoaște o altă inimă prin amprenta pe care o poartă, indiferent de forma în care este întrupată sunteti in deruta totala.
Hai sa explicam, poate asa risipim un pic valul. Cititor drag, poate ai remarcat și tu că uneori te întâlnești pentru prima oară cu cineva, și cu toate acestea persoana respectivă pare să- ți fie foarte familiară. E vorba de chimia aia instalata intre doua persoane. Simți instantaneu o profundă stare de încredere față de ea, deși nu ai mai întâlnit- o niciodată până atunci. Aici , ca o paranteza , pot afirma ca sunt si multe persoane care se inseala mai mereu, si primesc in sufletul lor diversi cu aceeasi deschidere, nefanad diferenta intre semnalele primine. Și tu și acea persoană simțiți că parcă ați continua o relație deja existentă. Relatie sau orice altceva. Ceva comun, ceva share, pus in comun.
Temporal vorbind, pentru suflet, timpul este la fel de puțin semnificativ precum aspectul fizic. Sau “fizica” diferita deci de chimie. Pentru el contează doar șansele și experiențele de viață care i se oferă. Viata traita si mostenirea cu care acel suflet vine din trecut. Si invataturile acumulate, sau neacumulate transformate in greseli repetate. Daca sunt prea alambicat, luati o pauza, beti un pic de apa si continuati. Daca tot nu reusiti sa vedeti coerenta din scrierea mea aci de fata, lasati pe maine, poate nu mai e nevoie. Glumesc, puneti mana si intrebati. Corect morfologic si sintactic era “puneti gura si intrebati” dar suna prea intr-un fel de care nu doresc sa fac vorbire aici
Tocmai de aceea pentru evoluția individuală e important să nu împiedicăm ceea ce dorește a fi exprimat sau transformat. Adica hai sa nu fim cobai si sa lasam transformarile pe seara transformatoarelor, ca d-aia se numesc asa. Sa transforme si sa se transforme ele, nu noi. La fel de important este să acționăm în direcția indicată de suflet chiar dacă rezultatul final este nesigur sau imprevizibil. Cine isi mai asculta sufletul in zilele noastre? Mai e timp pentru asta intr-o lume brusc descoperita materiala in care toata lumea “rade, canta si danseaza” intr-o viteza demna de concursuri de fuga. Fuga, contra-fuga sau fuga de permutare, daca facem referire la termeni muzicali.
Inima noastră produce un câmp magnetic măsurabil cu o dimensiune de minimum 30 de metri (asa zice la gazeta, nu credeti si voi tot ce vi se spune), care poate avea un efect de atracție sau de respingere. De fiecare dată când interacționăm cu alte persoane, acestea pătrund automat în câmpul energetic al inimii noastre și noi pătrundem în al lor. Doar daca suntem la distanta mica, d-aia relatiile la distanta nu merg, veniti si voi la mai putin de 30 metri si o sa vedeti ce bine e. Acolo, cu fiecare cm de apropiere, magnetismul este mai mare. Dacă sufletul dorește să experimenteze ceva sau să încheie un anumit capitol din viață, emite această dorință exteriorului. Reusiti sa ma urmariti? Ati prins firul? Ok, continui atunci. Mesajul "doresc să experimentez asta" devine parte integrantă a câmpului inimii chiar dacă tu îl conștientizezi sau nu. Daca mesajul este negativ, tot pe la inima ajunge, si de acolo rasare expresia, “moare de inima rea, nu alta”.
Astfel când interacționezi cu alte persoane care au în câmp un mesaj similar apare efectul de atracție la cele pregătite să experimenteze ceea ce și-a propus sufletul lor. La persoanele care nu sunt dispuse încă să învețe lecțiile de viață propuse de suflet, va apărea un efect de respingere. E greu de exemplificat in cuvinte cele de mai sus dar daca fiecare dintre voi se uita in adancul sufletului tau va gasi cu siguranta similitudini cu ceea ce vorbesc eu aici.
Există lecții de viață pe care sufletul le poate învăța din experiențe pe care le trăiește singur, de exemplu fapte din realitatea cotidiana sau de ce nu vizionarea unui film. Filmele de care suntem atrași ori ne confirmă că suntem pe calea noastră (era sa scriu pe creanga noastra), ori ne apasă pe răni peste care am pus pansament fără să curățăm puroiul. În acest caz, nu este neaparat necesară prezența fizică a unor prieteni sau cunoștințe, suferinta este “asigurata” cu ceea ce vine din interior. Pe de altă parte, există experiențe pe care sufletul dorește să le experimenteze cu un alt suflet. (sa scuzati va rog repetarea cuvantului “experienta”)
De exemplu "doresc să vizitez Veneția, dar nu cu oricine, ci cu persoana iubită, deoarece este orașul îndrăgostiților" sau Parisul ca sa expermentez nu stiu ce tip de sarut. Dacă această dorința apare din suflet, pentru că are în planul divin întâlnirea unui alt suflet cu care are de încheiat o experiență nefinalizată (nu va ganditi la prostii, va rog, suntem seriosi, da?), inima va emite în câmp mesajul că este în căutarea unui suflet special. (cred ca aici doar Venetia sau Parisul va lipseste ca “speciali” gasiti pe toate drumurile). Cine este în conexiune profundă cu sufletul va înțelege și la nivel cognitiv că undeva cineva o așteaptă și se vor crea condițiile să se întâlnească. (cel putin in teorie e posibil sa se intample acest lucru)
Inima nu emite doar un câmp electromagnetic spre mediul exterior. Ea este totodată în strânsă legătură cu creierul prin intermediul canalelor nervoase. Când sufletul este nevoit să aleagă o cale, inima transmite creierului și minții anumite semnale prin care îi sugerează să acționeze într-un anumit fel. (“Mai ramai si nu pleca iubirea mea” canta la mine cand va scriu astea). Va simt tristi. Hai sa va….pun si versurile.
poate uneori e mai bine
daca stii sa treci peste tine
poate nici orgoliul nu stie
ca e un fel de prostie
daca nu stii sa strigi
mai ramai si nu pleca, iubirea mea,
poate am vrut si n-am stiut cum vrei sa fiu,
n-am crezut ca poate fi si prea tarziu,
m-am jucat putin cu viata mea.
mai ramai si nu pleca, iubirea mea,
eu mai stiu sa-ntorc si clipa inapoi,
eu mai pot sa-ncerc sa fim din nou noi doi,
tu sa vrei - ce-ar fi de-am incerca…
poate uneori cand te asteapta
viata ti se pare nedreapta
poate ti se pare amagire
orice gest de iubire
daca nu stii sa strigi
Tot tristi sunteti? Bine, fie, pun si clipul de pe youtube : Aura Urziceanu - Mai Rămâi Și Nu Pleca Iubirea Mea
Am creat si un moment literar muzical artistic, dupa cum vedeti, care nu era in plan. Hai sa ne reconectam la subiect. Lasati visarea, beti apa, respirati si aprofundati ce va mai zic eu pe aici.
Vad ca nu reusiti sa "depasiti" momentul creat. Inseamna ca v-a patruns in suflet, a trecut de filtrul mintii si a rezonat perfect cu inima. Ma bucur daca a fost asa. Ok, in acest caz va las sa sedimentati, cele expuse atat de "tehnic" de mine pe aici. Maine urmeaza inca o parte (ultima) pe marginea subiectului aici de fata. La fel de interesanta sau poate si mai si.