Suflet si minte_2
Asa cum v-am lasat ieri, asa sper sa va preiau azi. Adica plini de suflet, minte si inima. Dar apropo de inima, haideti sa recitim ultima fraza "desteapta" de ieri: Inima nu emite doar un câmp electromagnetic spre mediul exterior. Ea este totodată în strânsă legătură cu creierul prin intermediul canalelor nervoase. Când sufletul este nevoit să aleagă o cale, inima transmite creierului și minții anumite semnale prin care îi sugerează să acționeze într-un anumit fel.
Modul în care impulsurile emise de inimă sunt recepționate de creier depinde de tipologia fiecăruia, unii receptionand pana in detaliu orice efluviu emis, unii neavand “inima” suficienta, altii neavand “ creier” indeajuns, iar altii avandu-le pe amandoua dar degeaba, deci persoane cu percepria deficitara mai mult sau mai putin. Unele persoane recepționează mesajele prin intermediul viselor, revelațiilor sau semnelor si semnalelor din mediul înconjurător. Altele vin sub forma unor senzații de bine sau rău, rodul intuiției, a unui instinct, a unei idei spontane. Spuneti-mi daca nu vi s-a intamplat vreodata asta? Macar o data. Mie mi s-a intamplat, parol, “cine stie...cunoaste” cum se spune in popor. Sau "se cunoaste"..., de la distanta.
Indiferent de forma de manifestare, sursa acestei inteligențe superioare este în fiecare dintre cazuri sufletul care transmite prin intermediul inimii. E complicat de inteles asta, de explicat nu mai zic, insa ma bazez iar pe intuitia si “simtirea” cititorilor mei de aici. Care, nu-i asa, sunt mereu mai destepti si mai inimosi decat "ai lor".
Inima nu acționează doar atrăgând. Ea respinge asemenea unui magnet (nu facem si fizica, nu radeti, magnetul poate si respinde un alt magnet la acelasi pol) tot ceea ce momentan nu corespunde "căii sufletului" sau o incomodează. De aceea când te afli într-un mediu inadecvat, simți o contracție evidentă în zona inimii și un imbold interior de respingere (eu o numesc mai plastic, “academic” stare de greata, voma, rau de la stomac, dorinta de a parasi locul sau evenimentul chiar inainte de a incepe).
În felul acesta viața și evenimentele se aranjează ca de la sine, fără a fi influențate în mod volitiv, in sensul ca persoanele care nu împărtășesc aceleași adevăruri și valori vor dispărea din viața ta și vei atrage persoane compatibile cu vibrația ta, indiferent că mintea dorește asta sau nu (mare atentie, reflectati la ceea ce am zis). Probabil cunoști si tu cititorule, acest efect în selectarea cercului de prieteni și cunoștințe. Vine o vreme cand, cu acumularile aferente de peste timp, constatam ca o persoana sau alta nu este chiar Dumnezeul nostru pe Pamant, si incet, incet ne indepartam eliptic de acea persoana in speranta ca, ne vom mai putea apropia candva, pe curba elipsei (stiti voi curba din matematica), daca se vor indeplini anumite conditii. Sau daca se vor alinia planetele. Ceea ce, de fiecare data nu se mai intampla. Sau nu in viata asta. Adica indiferent de conjuncturi, nimic nu mai poate fi asa cum a fost infiferent de angajamentele contractuale minte-inima.
Sufletul și implicit inima nu privește o persoană doar prin intermediul ochilor fizici, ci percepe celălalt suflet cu tristețile și bucuriile lui, cu partea de întuneric și lumină, cu adevar si minciuna, cu bine si rau. Cititi din nou va rog, ca fraza anterioara poate avea si status de maxima sau cugetare. Sunt absolut convins ca majoritatea dintre voi, “stiu” asta si au trait pe propria piele aceasta perceptie, aceasta senzatie de deja vu. Ce pasaj am putut zamisli aici. Mai lecturati inca o data va rog, e important si e rodul inteligentei mele creatoare din zi de duminica, asezonizata cu o modestie fara margini.
De aceea cu cât ai o relație mai bună cu tine, acceptându- te ca întreg, cu atât îi vei percepe pe ceilalți așa cum sunt ei cu adevărat la nivel de suflet. Este foarte important sa fii “bine cu tine” impacat si linistit, prieten la catarama cu Eu-ul tau. Acest lucru te va determina să îi accepți pe ceilalti așa cum ne acceptă Divinitatea pe fiecare dintre noi și să alegi să- ți petreci timpul doar cu cei cu care rezonezi. E greu, dar nu imposibil. Si apoi, viata este asa scurta (la nivel superior vorbind, la scara universala) incat e pacat sa o irosim fie chiar si in parte cu persoane usor toxice.
Probabil ai sesizat deja, cititor drag, că sufletul nu urmează impulsurile minții. Dacă alegi să mergi pe "mâna minții", până la urmă sufletul va găsi o cale să te lumineze și să te reîntorci la tine. Mai rau pentru cei care “n-au suflet” , ei devin pierzatorii premium. Mintea îți poate influența deciziile, starea emoțională și viața, în schimb nu- ți poate manipula sufletul (va este cunoscuta expresia “ochii vad, inima cere”?). Prin capacitatea lui de a percepe și prelucra informațiile, sufletul deține o altă dimensiune a cunoașterii. Sufletul și mintea "gândesc" uneori diferit:
In timp ce mintea creează strategii, sufletul transmite un simplu impuls de a acționa, adica te ia valul, vine calul… sau invers ca sa glumim un pic ca fruntea voastra e cutata
In timp ce mintea se gândește la propriile ei temeri, sufletul este focusat pe a-și urma calea. Aici e discutabil, nu garanteaza nimeni ca “va iesi” bine pe calea pe care sufletul o porneste. Si nici nu e bine in toate cazurile.
In timp ce mintea se gândește la a-și satisface dorințele, sufletul are o viziune globală asupra vieții. Aici trebuie sa fii un pic initiat sa poti intelege si discerne in cunostinta de cauza globalizarea vietii.
In timp ce mintea cântărește deciziile, sufletul deține adevărul în mod spontan. Si...daca sufletul ar avea gura... si-ar lua-o peste bot cateodata cu adevarul spontan al sau.
In timp ce mintea își exprimă dorințele spre mediul exterior, sufletul își amintește esența lui divină. Aici nu glumim, e extrem de serioasa abordarea asta.
In timp ce mintea dorește să dețină un anumit lucru sau să acționeze într- un anumit mod, sufletul dorește să perceapă starea în care se petrec toate acestea. Se poate produce o simbioza intre cele doua lucruri de mai sus, insa numai in anumite conditii si la anumite persoane.
Când mintea este liniștită, mesajul sufletului ajunge din inimă în creier și începe "confruntarea" cu caracterul individual, adică cu modul în care gestionezi situația. Unii o fac cu patos, altii o fac mai rece, mai distant, altii cu violenta verbala sau fizica, altii cu nesimtire, dar toti o fac cumva.
Retoric si fara speranta unui raspuns sincer imediat, as putea sa te intreb cititor al acestui text: Tu personal cum percepi relația dintre sufletul și mintea ta?
Mintea încă te sabotează și nu prea reușești să percepi mesajele sufletului, sau ai reușit să o “îmblânzești”? Si te mai intreb…., daca ai reusit sa creezi un echilibru intre suflet, creier si inima, cum iti este? Esti linistit, impacat, senin, cald?
Absolut fara nicio legatura cu cele spuse mai sus, va supun atentiei, acum la sfarsit, niste randuri cu sursa “de pe net”:
Dezbraca-ma de refuzuri, fa-ma sa nu mai spun nu
Dezbraca-ma de frici, mi-e teama sa nu fii la fel
Dezbraca-ma de tacere, fa-ma sa-ti spun tot
Dezbraca-ma de remuscari, de regrete, de nopti nedormite si lacrimi uscate,
Fa-ma femeie cu pofta de viata, cum eram candva...fa-ma omul tau !
Orice legatura, ganduri “rele” iscate citind randurile propuse anterior sau legatura, cu intreg textul de mai sus, sunt pur intamplatoare. A, si mai e ceva. Sa nu expermentati niciodata acasa ce cititi pe aici. Sau sa o faceti! E alegerea voastra!!