Sunt oameni_2
26.04.2022 12:15
O prima parte a acestui foileton o puteti (re)citi aici : Sunt oameni_1
Sunt oameni care pleacă. Pleaca intr-o zi de langa noi, fizic. Dar rămân în suflet, în amintiri, în poze, pe buze, într-o poezie, in peretii casei... Raman si "se vad" in golurile ramase, in golurile aparute prin plecarea lor.
Sunt cuvinte care nu se spun... Sunt asa numitele "cuvinte putine", cuvinte care nu reusesc sa exprime, sa spuna sau sa impartaseasca. Durerea, tristetea, iubirea, starea de fapt.
Sunt ochi care nu se văd și nu se uită. Ii avem peste tot cu noi, in fiecare respiratie a noastra, in fiecare palpaire a clipei. Sunt locuri care vor rămâne aceleași, chiar dacă timpul va trece. Nu suntem nostalgici, nu suntem conservatori, acceptam schimbarea, dar acele locuri sunt si raman așa cum le păstram în amintiri. se aplica asta si la oameni. Pentru ca...
Sunt oameni care pleacă... Se intampla apoi sa ai un "buna dimineata" mai putin de spus, un "cum te simti azi" lipsa. Oameni care pleaca... Dar care rămân în suflet mereu... Raman acolo sculptati, cu forma si vibratia lor. Acolo in suflet, de unde nu pot disparea, de unde nu ni-i poate lua nimeni. Sau vor disparea vreodata. Insa numai odata cu noi. Sunt oameni care pleacă...
Sunt lacrimi care ni se usucă pe obraji invariabil, asa cum sunt in fiecare an, toamne calde, dulci, cu gust de gutui și cu ploi călduțe. Lacrimi, boabe de roua pe obraz, dulci-amarui-sarate.
Sunt momente care ne distrug sau ar putea sa o faca... Create de noi sau, cel mai des, de altii. Momente in care suferinta e atat de accentuata incat... Incat dorim să ne pierdem. Sa ne lăsăm duși de alcool și de fumul de țigară. Sa ne plângem morții și poate copiii nenăscuți. Apoi incepem sa ne rugăm în tăcere, singuri, doar noi cu noi și credem cu înverșunare că există cineva dincolo de lume, de cer, de cosmos, de Univers. Cineva care "ne vede" si "ne stie". Si speram in iertare, in intelegere Divina. Si ne e mai bine dupa asta.
Sunt iubiri care încă mai ard în al nostru suflet... Iubiri vechi sau noi, iubiri proaspete sau ofilite de trecerea timpului. Ofilite de uitare dar arzatoare. Adevarat foc pentru suflet.
Sunt scrisori scrise, trimise sau in sertar și încă un "Te aștept!". Rostit, gandit sau mut. Sau un "Te doresc!". La fel de neverbalizat si el. Sau... orice altceva. Sunt multe uși care au fost închise în urma lui "Iartă-mă". Sunt insa si mai multe inchise din lipsa lui. Sunt deopotriva si multe declarații de dragoste seci și neadevărate. Spuse pentru un scop imediat, pentru un beneficiu trecator. Dar, mai există, din fericire și oameni care iubesc, în tăcere sau nu, dar o fac sincer.
Mai sunt bătrâni ținându-se de mână. Ma umple de fericire cand ii vad. Sunt si tineri care mai fac asta. Si ei ma bucura la fel de mult cand ii remarc pe strada. Mai sunt și dintre cei care sunt alături, lângă cel iubit, chiar dacă a pierdut tot ce a avut. Oameni nobili, dezinteresati, interesati doar de bine si echilibru.
Sunt oameni care....
Las loc si pentru o viitoare parte a acestui articol. Nu stiu daca randurile de mai sus spun ceva, nu stiu nici macar daca sunt logice si corect gramaticale. E text brut, simtit pana la lacrimi. Revin si cu partea a 3-a intr-o buna zi. Pana atunci iubiti toti oamenii care merita asta, de langa voi. Pentru ca, poate veni o vreme cand, acestia pot deveni "oameni care pleaca..."