Sunt oameni_3

Se întâmplă să iubim oameni ocupați pentru noi și liberi pentru ceilalți. E vorba de o iubire unilaterala aici, in care nu se promoveaza deloc principiile clare ale iubire, principii despre care vom face vorbire vreodata. Sugereaza aproape un abandon situatia asta.

 

Se întâmplă să credem în sentimente mimate, în neadevăruri și în zâmbete schițate. Credem sau ne prefacem creduli, prosturi si intelegatori ai oricarei situatii. Ne prefacem doar, da? O facem insa pentru ca ii iubim, "ii credem" ca sa le dam satisfactie si sa ii facem fericiti. Noi poate am reusit sa identificam neadevarurile in cauza insa...dam impresia ca ii credem mai departe. Se întâmplă in continuare să ii ținem de mână pe cei care teoretic sunt cu noi, dar practic, mintea și inima lor este în altă parte. Sufletul e bucati, impartit intre zari.

 

Se întâmplă să oferim șanse celor care nu au nevoie de ele. Da, si cei in pierdere suntem noi in acest caz, doar noi. Irosim inutil timpul, care e cel mai pretios capital dupa Om, irosim si sansele oferite marinimos. (Karl Marx parca a zis asta ca Omul este cel mai pretios capital. Mai era una buna, care poate avea legatura cu subiectul in cauza: "Ce e-al meu, e al meu, ce e al tau e-al tuturor"). Pe langa asta, in acest timp ii vaduvim si pe cei care ar merita poate acele sanse si sunt in imposibilitatea sa le obtina de la noi, ele fiind arondate unora care in cel mai fericit caz nu stiu de "averea" pe care o primesc si le ignora. In cel mai rau caz, isi bat joc de ele, de sanse vorbeam.

 

Se întâmplă să facem sacrificii și compromisuri de dragul unor oameni cărora nu le pasă ce simțim, cum ne simțim și ce dorim cu adevărat. Si durerea se instaleaza si ramane. Dar ramane la noi, numai la noi. Se întâmplă să-i credem pe unii ca sunt oameni doar ai noștri, dar de fapt ei sunt ai tuturor. Sigur este o metafora, ma iertati ca am facut paranteza asta, stim cu totii ca aici sunt doar vizitatori titrati care prind subintelesurile si subtilitatile "din zbor". Revin cu concluzia paragrafului...  Se întâmplă să ne implicăm în relații care nu ne-au aparținut niciodată.

 

Se întâmplă să nu fim iubiți, chiar dacă eram convinși că suntem totul. Iar când aflăm adevărul, ne doare. Iubirea nu se manifesta doar verbal, ea isi arata forta in conditii de criza. E ca in programarea software. Cand faci un program nu te canalizezi si iti epuizezi energia sa satisfaci conditiile ideale de lucru ci te concentrezi cel mai mult pe exceptii. Acolo e arta si greutatea analizei. Si iscusinta programatorului.

 

Sunt oameni ....

Sunt oameni care ne iubesc sincer si curat.

Si sunt și dintre cei care "doar există" pe acest pământ pentru noi.

Suntem dezamăgiți și decepționați de cei din urma. Ne învinovățim și ne închidem inima pentru cei care ar putea să ne iubească. Credeam că am procedat undeva greșit, ca nu am facut totul pentru iubirea lor, ca se putea face mai mult, dar nu înțelegem un lucru important: Noi nu am greșit, noi am iubit adevărat pe cei pe care i-am crezut o parte din al nostru Univers, un puzzle care sa completeze sufletul nostru. In acest punct, de fiecare dată când înțelegeam că ceva este greșit in relatia noastră, ne cream iluzii. Si continuam cu incapatanare... Continuam să mergem pe un drum plin de minciuni. Continuam să credem într-o dragoste care de mult era consumată sau stricata de intemperiile vietii. Se întâmplă să nu fim iubiți, chiar dacă cel de alături ne mai sărută pe frunte uneori și ne mai spune câte un "Te iubesc" sporaldic.