Pastila de weekend_02july22-Tacerea
02.07.2022 09:11
Azi avem "pastila tacuta". E mai degraba un Rudotel in ciorna, asa ca sa nu va asteptati cumva la vreo Viagra literara. Vorbesc mai jos despre tacere. O fac in soapta sau in ganduri. Daca nu ma puteti citi, ascultati-ma. Daca nu ma puteti asculta.... simtiti-ma. CR_dixit
Poți asculta tăcerea. Am început să realizez că poți asculta tăcerea și poti chiar să înveți din ea. Are o calitate și o dimensiune proprie aceasta tacere. Are un univers propriu al ei, pot spune. Îmi vorbește uneori cu voce tare. Si eu mă simt viu în ea. Vorbește. Și pot să o aud. Cum poti sa faci si tu asta cititorule?
Trebuie să vrei să o asculți, și apoi să o poți auzi. Are o textură silent ne-standard, ciudată dar frumoasă. O armonica speciala perceputa doar de urechile instruite. Si de sufletele fine asa ca ale noastre. Nu vorbește întotdeauna. Uneori, din cand in cand, plânge și in plansul acela se aude toata durerea lumii din ea. Atunci doare să o asculti. Tacerea doare pana la lacrimi. Pana la lacrimile personale sau ale altora. Insa cu tot oceanul de lacrimi aferent trebuie să o faci. Sa o asculti cu atentie, pentru ca tacerea dă întotdeauna un mesaj. Când cineva devine tăcut, fie se conectează cu sinele său interior, fie se simte singur și are nevoie de un însoțitor. Sau e usor scarbit de ceva si cum antivomitivele eficiente nu se elibereaza fara reteta si nici nu se gasesc pe toate drumurile... prefera sa taca. Adesea neglijăm tăcerea celor dragi. E o dovada in plus ca putem fi si tampiti cu sau fara voia noastra, daca ne propunem. Când cei dragi sunt triști, caută să fie auziți, sa se faca simtiti. Vor să-și lase emoțiile să iasă la iveală vorbind din inimă. Cateodata poate vor sa planga serios, in hohote, cu suspine sau vor lacrima putin doar din cauza asta. Dar dacă se simt ignorați, încep să se simtă și mai singuri. Si se inchid in ei ireversibil pentru o perioada. O mangaiere pe suflet face minuni in momentele alea. "Buna, ce faci, esti bine?" e medicamentul minune universal valabil. Chiar daca raspunsul e de cele mai multe ori monosilabic, "nu!", "tratamentul" ajuta. Dacă ai pe cineva în preajmă care este ori prea liniștit, ori tacut și trist, fi o companie pentru el. Vorbeste sau taci impreuna cu el, dar fii acolo! Chiar dacă nu poți face prea multe, ii poți oferi timpul tau si inima ta ascultătoare. Si prezenta ta, alt leac din strabuni fara contraindicatii semnalate de-a lungul timpului in practica folosirii. Uneori tot ce au nevoie acele persoane, este cineva care să le audă singurătatea, care există în fiecare bătaie a inimii. Singuratatea care striga, urla in tot interiorul lor. Cine are urechi sa auda, cine are ochi sa citeasca mai departe. Cine n-are de nici-unele.... sa ia Viagra, oricum nu ajuta, degeaba e albastra.
Tăcerea în orice situație a vieții are un sens. Fie că este o perioadă lentă, linistita sau trista a vieții, o pierdere de relație sau o pierdere de vieți, tăcerea pe care o aduce evenimentul in sine are un scop. Scopul de a înțelege viața. Sau tristetea, prabusirea, de a intelege neantul. Sau moartea! Majoritatea oamenilor se trezesc dimineata fără un scop bine definit, doar pentru a deveni parte a cursei diurne. Adica chiar si alergator solitar fiind..., tot pe locul 2 va ajunge la finis. Si asta in cel mai fericit caz. Iar cand vine perioada de tăcere în viața lor, pentru ca acea perioada vine la toata lumea intr-un anumit moment, ei se pot rupe foarte ușor pentru că nu au petrecut niciodată timpul atât de necesar pentru a realiza care este adevăratul sens al vieții. Se "rup" si se sfarama. La propriu!
Cum ajută tăcerea la vindecare? Sau macar la (in)linistirea fiintei? În lumea gălăgioasă de langa noi, suntem atât de pierduți încât nu ne putem auzi propriile voci. Si atunci unii sunt tentati sa ridice tonul. Sa tipe, sa urle, sa foloseasca boxele la maxim. Si prin asta ranesc, produc cioburi, reziduri vocale si deseuri toxice ideologice. Când trăim durere și dezamăgire, trecem in faza tacerii si dintr-o dată, totul pare liniștit și calm. Tăcerea ne ajută să ne conectăm la sinele nostru interior. Odată ce creem această conexiune, suntem capabili să-i iertăm pe ceilalți și să ne vindecăm oarecum "de noi si de ei". În acel moment experimentăm cea mai mare conștientizare despre viață, despre scopul si natura ei. E prea multa filozofie pentru o zi de sambata. Hai sa scurtez! Începem să înțelegem că fiecare om este diferit chiar daca poate purta aceeași lumină în suflet. Realizăm că timpul din viață este prețios și în loc să ne agățăm de experiențe dureroase fara niciun final palpabil fericit, trebuie să învățăm să mergem mai departe pentru a ne putea îndeplini scopul vieții. Si asa te poti vindeca de toate. Odată ce devii conștient de asta, nu vei mai purta nimic împotriva nimănui, nici ura, nici sila, nici indiferenta ci doar dragoste și compasiune. Si mila in unele cazuri.
Totul în jurul tău a devenit "liniște" brusc dupa ce ai citit postarea de fata? Trebuie sa stii ca tacerea este o conventie a ta cu tine. Tăcerea este o conversație cu sinele tau. Vine un moment in viata fiecaruia dintre noi cand ne simțim atat de prinsi în haosul vieții, incat vrem să ieșim din zgomot și să fim în tăcere pentru ceva timp. Asa reusim sa intram în perioada liniștită a vieții noastre când ne putem asculta interiorul. Odată ce generam această conexiune interioară, suntem capabili să regândim din nou lucrurile, să redescoperim si sa reconfiguram traseul de urmat. Ajungem sa realizăm scopul real al existentei noastre și sa schimbăm direcția vieții intr-un sens convenabil pentru a ne îndeplini telurile si pentru a ne asigura linistea si echilibrul interior.
V-am "omorat" atat de rau cu pastila de astazi? Si tocmai cand credeam ca nu are reactii adverse nicio pastila a mea, niciun cuvant al meu, nicio replica de-a mea. Daca in schimb textul de mai sus nu v-a excitat simturile in niciun fel, pentru ca e un text prost, ma gandesc serios ca mai bine apelam la Viagra. Macar poate imi crestea stima de sine. La mine functioneaza, la altii insa este la fel cum e lecitina pentru creier. Poate fi buna pentru cine are.... pentru ceilalti, Dumnezeu cu mila....