Te-am iertat-Sorin Poclitaru

 
Te-am iertat
 
Azi noapte te-am urât îngrozitor,
O ură necuprinsă de cuvinte,
O ură pe orice-a fost 'nainte
Prin viața ta, vreodată, trecător.
 
Atâtea nume, oameni, întâmplări,
La care eu nu le-am găsit uitarea
Și care au revenit cu apăsarea
Și-nnegurarea fostelor plecări.
 
Ceva-nlăuntrul meu s-a deșteptat
Și-a plâns urând, de-acea durere vie,
Pe care numai pieptul o mai știe
Și o trăiește, încă, repetat.
 
Te-am și strigat, dar nu m-ai auzit,
Râdeai cu râsul tău neprihănitul,
Ce pătrundea în mine, cum cuțitul
Patrunde-n gâtul mielului jertfit.
 
Și-am încercat să-mi spun că te-am iertat
De tot ce-a fost în viața ta cădere
Și am găsit în mine-acea putere,
Să spun că te-am iertat. Dar n-am uitat.