Teorema lui Fermat
Se spune ca Pierre de Fermat, in 1637, a scris in marginea unei carti ca are o demonstratie "cu adevarat minunata”, pentru ceea ce noi astazi numim Teorema lui Fermat. Cum suna asta? Nu exista niciun triplet de numere întregi nenule x, y, zx, y, z care sa satisfaca ecuația xn + yn = znxn + yn = zn, pentru niciun intreg n>2n>2. Nu s-a scrantit la mansarda corpului CopilRau dacă vine azi, sambata, la voi, intocmai ca dnul. Trandafir sa va dea extemporal la mate. Sigur, tuturor ne place matematica, de ne tavalim care pe incotro, dar nici chiar așa bre copile. Despre teorema asta vreau sa povestim azi. Cine e curios sa afle cum arata demonstratia mea, sa continue, cine nu..., Perfetto! , Allora ci vediamo la prossima settimana! Perfetto CR_dixit!
Imagineaza-ti dragostea ca pe o ecuatie matematica imposibila: doua persoane, x si y, incearca sa atinga perfectiunea impreuna, dar viata, n, e mereu mai mare decat 2. In termeni simpli: cu cat creste n (adica obstacolele vieții, facturi, munca, nervi, parinti curiosi, amante geloase :)))), neveste care cred ca esti la amante, amante care cred ca esti cu nevasta iar tu esti in firma depanand erori in coduri-sursa ), cu atat sansele ca x^n + y^n = z^n sa funcționeze, scad exponential. Adica aproape de zero. E exact ca in dragoste: nimeni nu a demonstrat vreodata ca doua inimi pot fi perfect compatibile fara drama inerenta a existentei. Dar e prea multă filozofie in fraza precedenta iar azi e weekend, deci reformulez. Teorema aia e exact ca in viata reala. Nimic nu se potriveste perfect doar daca (scrisesem "decat", vaaai), Universul a baut prea multa cafea. Cafea d-aia cu coniac, 1/9 parti cafea + 8/9 parti de tarie. Dar iar am dat-o...n matematica. Scuze... Deci: avem doua inimi, x si y, care incearca sa atinga perfectiunea, dar Universul spune mereu „n>2”. Nu a baut suficient inca, ca sa vrea sa se joace cu voi. Buuun, veți zice, usurati ca pana aici ați înțeles. Și ce legătura are... Ce e asa fascinant la Fermat si dragoste? Pai ambii termeni te fac sa gandesti adanc. Fermat nu ne spune doar ca ecuatia e imposibila pentru n>2 ci... ne spune ca uneori, chiar si imposibilul merita incercat. La fel si in dragoste. De multe ori, intalnim persoane care par incompatibile, dar exact obstacolele acelea fac experienta memorabila. Și dacă merge, pana și Universul spune: „Ok, dragostea perfecta exista… dar trebuie sa fii extrem de pregatit pentru ea si sa stii cum sa o calculezi.” Și sa știți ca exista magie. Totul e sa nu dezarmati de la primul obstacol, sa nu abandonați iubirea. Andrew Wiles, dupa 358 de ani, in 1994, a venit si a spus: "Da, se poate demonstra teorema lui Fermat!” Asta e ca primul sarut care... nu te mai face sa vrei sa fugi, se intampla rar, e complicat, dar uluitor cand se intampla. Sigur, nu va apucati acum sa așteptați 358 de ani. E cam mult, mi se pare mie. Insă, poate doar mi se pare. Si, hai sa fim sinceri. Daca dragostea ar fi simpla, nimeni nu ar mai scrie poezii (ca unii de pe aici), nu ar mai plange la filme romantice (la Diva în august cu filme de Craciun) si nu ar mai cauta demonstratii in marginea cartilor (de tarod??, nu știu, intreb). La fel cum Fermat ne-a lasat marginea goala (goala, am vazut leduri aprinse in cugetul vostru), tot asa spatiul dintre "nu exista” si "exista” e plin de mister, anticipare si, mai ales… umor. E spațiul ăla intre - și + infinit. Pentru ca, sa fim seriosi, cine nu rade cand se gandeste ca un tip din secolul XVII ar fi putut sa incerce sa-ti explice dragostea in 3.... (nu gândiți burienos va rog), in trei termeni matematici si sa zica: „Ah, mai am ceva de zis cu degetul, dar nu mai am spatiu pe margine, notificarile mi-au inundat display-ul telefonului”.
In concluzie, dragostea e matematica cu umor. E aparent imposibila, îți e mai mereu frica sa nu vina teza sau sa fii scos la tabla, este complicata, ridica (hmmm) probleme, e uneori frustranta… (parca voi nu ați fost asa cand era musai sa rezolvati integrale sau limite de functii) dar, cu putina ingeniozitate, rabdare si un zambet, cine știe, sunt sanse sa treci clasa. Cazi apoi, poate la BAC, dar ce mai contează, ai planul B la indemana, poți reincerca si in vara, dupa ce vii bronzat de la Mamaia. De la muncile agricole, ca te-a pus mama-mare sa mergi pe camp la prasit. Poate ca ea (nu mamaia, schimba registrul, dragostea, revino pe sine cititorule) are o demonstratie "cu adevarat minunata” ascunsa… chiar in marginea inimii tale. Asa ca, dragi iubiti matematicieni ai inimii: nu renuntati. Asta e mesajul cu care sa rămâneți în cap! Calculati, incercati, radeti la glumele vietii si fiti pregatiti pentru momentul in care imposibilul devine demonstrabil… chiar daca dureaza 358 de ani. Totusi sper sa nu dureze atat, cu toate ca unii, cu rabdarea lor proverbiala, ar fi in stare sa expermenteze si astfel de asteptari indelungate, daca sunt cu folos.