Reflectii de luni-12feb2024-Ganduri
12.02.2024 09:55
Asa cum v-am obisnuit, in zilele de luni, cand nici iarba nu creste (cum sa creasca in februarie?) aveti parte de reflectii care mai de care din partea mea. Astazi buchisim cate-ceva despre ganduri.... Ganduri, deh! CR_
Viața asta are atât de multe întorsături și întoarceri pentru care nimeni nu este pregatit. Ursitoarele la nastere nu au alta treaba decat sa "urseasca". Ele, in intelepciunea lor ar fi trebuit sa sopteasca si ceva despre sinusoidele vietii abia rasarira. Viata este o cursă frumoasă, dar este uneori și una obositoare. Și dacă există un lucru pe care l-am învățat de-a lungul timpului, este că, uneori, este mai bine să nu știi. Sa nu stii ce te asteapta, ce va urma, ce va fi. "Brava" ursitoare ca nu ati devoalat misterul inca de la nastere.
E mai bine să nu știi ce pun la cale acum, oamenii pe care i-ai pierdut pe drum sau unde s-au dus toate acele vise mici la care a trebuit să renunți. E mai bine să nu știi cât de uimitoare ar fi fost lucrurile dacă te-ai fi ținut de ele un pic mai strâns. Ce-ar fi fost dacă visele cu ochii deschiși s-ar fi implinit.
Viața în sine este epuizantă (fără a face o dramă din asta), iar eu pe cale de consecinta, am decis să mă concentrez doar pe oamenii pe care îi iubesc și pe lucrurile simple pe care le-au scris stelele pentru mine. Voi lua bucuros răsturnările, întoarcerile și lecțiile lor pentru a merge mai departe. Iar cand..., mai dau peste vreo cotitura care ma duce inapoi, mă întorc acolo doar ca sa vad de ce si unde am rămas blocat data trecuta.
Uneori, încă mă gândesc la acele vise pe care le-am urmărit odată. Visele alea construite cu migala de sisif de-a lungul anilor, visele alea duse aproape la perfectiune. Dar..., doar vise... Încă mă fac să zâmbesc. Din când în când, încă îmi vin in cap, amintiri fericite, calde, pe care le am cu oamenii cu care am avut cândva legături strânse. Si atunci, sper sincer că le merge bine în viață. Ca sunt sanatosi si fericiti acolo in microcosmosul lor. Ca le e sufletul implinit, rotund si plin de iubire. Dar am încetat de mult să mai caut... Raspunsuri, explicatii, "de ce-uri". Uneori, într-adevăr, este mai bine să nu știi. Ca tu, de fapt, in realitate, tot stii. Dar e mai bine, macar pentru ei, sa creada ca tu... nu stii. Si e mai bine si pentru tine sa stii ca ei cred asta.
Ganduri-ganduri, dar e luni, trebuie sa ne apucam si de treaba, deci hai sa trag..., concluzia.
Amintește-ți asta... si cand iti e bine dar mai ales cand iti e greu: Nu este nimic în neregulă cu tine. Ai modele de urmat, ai modele de uitat, comportamente noi de întruchipat și răni vechi de vindecat. Dar nu este nimic în neregulă cu miezul tău, cu sufletul tau și cu ceea ce ești. Daca prin vicisitudinile timpului ai fost dezvățat, aminteste-ti de iubire. Este nevoie de timp, de rabdare si ceva memorie remanenta sa iti amintesti dragostea. Cum era cand iubeai, cand erai iubit, cand Pamantul se putea opri in loc in fata dragostei tale. Apoi sa iti amintesti furtuna, naufragiul si lupta de dupa. Și odată ce furtuna s-a terminat, sa-ți amintesti cum ai trecut, cum ai reușit să supraviețuiești. Sau va fi un moment cand nici măcar nu vei fi sigur, dacă furtuna ta chiar s-a terminat. Dar un lucru este sigur mereu, este sigur repetitiv. Când ieși din furtună, nu vei mai fi aceeași persoană care a intrat. Vei iesi mai rafinat, mai uns, mai atent si insensibil la "tantalaii" din jurul tau. Despre asta e vorba în furtuna asta a ta. Ganduri, ganduri....
Asta a fost alegoria de azi. Unii cititori incepusera sa dea semne vizibile de panica observand ca nu am mai scris nimic pe aici. Traiesc, cuget si dunt functional. Va asigur... (din toate punctele de vedere). E cam greu articolul asta, la o recitire imi dau seama si de alte sensuri, alte lupte, furtuni si iubiri. La o noua lecturare la voi cum este? CR_dixit!