Ţie-George Ţărnea

Un cititor fidel si-a reamintit o poezie a regretatului George Ţărnea, poetul iubirii, despre care am scris eu intr-o postare anterioara. Incurajez astfel de initiative pentru ca, pe de o parte, imi da dimensiunea valorii lucrului bine facut de mine pe aici, iar pe de alta parte, imi sugereaza si ce ar vrea "lumea" sa mai auda de la mine, sa citeasca si sa se bucure pret de o cafea sau o tigare de postarile mele. Din ciclul "Exercitii de iubire" (din care facea parte si propunerea cititorului amintit mai sus), reprezentativa pentru ochii dumneavoastra mi se pare poezia de mai jos, Tie. Poezia propusa azi, este un omagiu pentru "cea mai mare minune daruita noua de Divinitate", cum imi place mie sa spun, Femeia! Am vorbit data trecuta de volumul in cauza, "Exercitii de iubire" atunci cand eu ma intrebam printre suspine, cum ar fi sa "faci" Exercitii de iubire postum?(aici vorbeam despre asta). Volumul s-a publicat dupa moartea poetului. Sau dupa moartea iubirii? Mai studiem....

Ţie

Din viaţă, în de moarte,
Din aproape-n departe,
De la dragoste la ură,
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toţi şi pentru toate...
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieţii mele,
Tu blestemul sau tu, leacul,
Pripa care naşte veacul,
Mâna care-adoarme clipa,
Tu, strânsura şi risipa,
Ţii în palmele-ţi fragile
Nopţi şi visuri, munci şi zile,
Vindecarea şi pierzarea,
Tu, limanul meu şi zarea,
Neclintirea mea şi zborul,
Tu, pustiul, tu, izvorul,
De la humă la idee,
Tu, întregul meu, Femeie!