Triumful iubirii-Magda Isanos

Magda Isanos a fost o poeta, prozatoare si publicista română. A studiat la Iasi dreptul si filozofia fiind licentiata in Drept. A profesat avocatura pentru o scurta perioada de timp. A trait foarte putin din pacate, 28 de ani daca bine imi amintesc, insa in scurta ei existenta poetica a zamislit adevarate borne de reper pentru poezia romaneasca. Cu ce sa va fac curiosi? Poate cu versurile....

"Buzele tale scumpe-n asta seara
inima trista mi-au pecetluit,
ca dragostea, ce-acolo a-inflorit,
cat vei fi de departe sa nu moara" ...

sau cu... cateva versuri din "Eu nu regret"

"Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat."

Daca tot a inceput sa va roada...., curiozitatea deh, hai sa citim impreuna si o poezie intreaga. E Triumful iubirii dupa numele ei de botez, e titlul poeziei, cu toate ca Iubirea trebuie sa triumfe mereu, in orice conditii si stari de agregare.

Triumful iubirii
Aș vrea sa fiu ca aerul ușoară
și să mă sui la cer și să-l sărut
de bucurie că se desfășoară
deasupra mea și-a ta și c-a făcut
să ne-ntâlnim mereu în câte-o stea,
la care înca de copii priveam
când răsărea-n anume ceas la geam,
și eu și tu spuneam: "E steaua mea!".
Și-asemeni stelei va fi fost și-o carte
care-n aceeași vreme să ne placă
mie-ntr-o parte, ție-ntr-altă parte
a strâmtei lumi; și cine știe dacă
ne-am despărțit cândva cu-adevarat
privirile pe cer și pașii pe pîmânt,
de vreme ce ni s-au amestecat
într-un amețitor și orb alint...
Ții minte limba-n care mi-ai vorbit
întaia oară, și-n ce țară-anume,
și câte trupuri am schimbat și nume,
când trecatoare morți ne-au adumbrit?
Eu nu mai știu, dar amintirea ta
e ca un fir pe care-l simt prin vreme,
și nu m-aș rătăci și nu m-aș teme
decât în clipa-n care m-ai uita.
Atunci, atâtea lumi ce plămădiră
cu truda lor ființa noastră, una,
s-ar sparge-n haos pentru totdeauna
ca să desfacă ceea ce-mpletiră.
Din cer, ca dintr-un pom, când s-ar desprinde,
ciocnindu-se bezmetice-ntre ele,
ca focuri de-artificii; și din stele,
ca la-nceput, un soare s-ar aprinde,
împrăștiind pe-ntinderea albastră
noi sateliți, că viața n-o sa stea...
și fiecare, surghiunit pe cate-o stea,
am aștepta-o seara la fereastră
și-am spune tresărind: "E steaua mea!".