Ultima luna 2022

Anul acesta s-ar putea să nu fi fost anul meu de vis, dar mă bucur pentru că am ajuns în ultima lună supraviețuind tuturor obstacolelor. Sufletesti si lumesti. Am trecut prin tone de provocări care au înțepat ca niste scorpioni flamanzi. Au intepat in toti porii, si-au lasat veninul in suflet, ranindu-ma peste tot. Abia am reusit sa vad cum a înflorit natura. abia am reusit sa vad lucruri de care inca mai sunt capabil sa le savarsesc. Am intalnit insa si oameni deosebiti, calzi, buni si mereu aproape. Sau i-am cultivat, respectat si iubit in continuare cu toate efluviile sufletului meu pe cei care au meritat. Anul asta a fost un amalgam, un mozaic de "de toate". Chiar m-am întrebat și AM întrebat care este scopul meu, eu pe aceasta lume, venit la pachet cu un buchet cu pungi de romantism în piept, care aproape m-au sufocat, de multe ori.

A mai trecut o luna, o ultima luna din an. Am avut curajul sa lupt cu toate acele lucruri de neluptat, cu toate provocarile si obstacolele cu care, viata ne incearca din cand in cand. Am vazut in toate aceste obstructivități o lecție pe care acum pot spune ca am castigat-o, o realizare pe care am învățat-o. Anul asta, mai mult ca oricand, a fost o lupta. Fizica, sufleteasca si ... Ei bine ... si... nu intrebati ce, prea vreti voi sa le stiti pe toate. Am pierdut multi oameni dragi, pierderi pamantene si nepamantene.