Un DAR de Craciun, dar...

Citeam zilele trecute cate ceva despre Revolutia romana din '89. Mereu gasesc timp la sfarsit de an pentru asta si de fiecare data nu inteleg cum s-a metamorfozat totul peste timp. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc. O voi face vreodata, dar nu acum. In paginile citit aparea des cuvantul "carcera" vis a vis de actiunile securitatii politice din anii 50 incoace. Carcera! Am facut pe loc in cap niste analogii cu viata reala, mi-a iesit un text in minte si am zis sa nu se piarda, am zis sa il pun pe hartie, pe display, pe iphone, sifon, beton, telefon ca sa va bucurati, intristati, incruntati deopotriva , si voi. E printre ultimile mele daruri de Craciun de anul asta, voi cuminti ati fost peste an dar nu prea mai e loc sub brad pentru altele. Revin la "carcera". Veti zice, indreptatit, ce naiba poate scrie un CopilRau despre asta in asa fel incat sa ne miste. Una, alta si, de ce nu ? si sufletul chiar. Veti avea in sectiunea blog, in curand articolul. In completarea la ce am zis vreau sa va ofer si "alte pareri" despre carcera, a doi dintre scriitorii care imi plac mie in mod deosebit. Bucurati-va dar nu comparati ce am scris eu cu ce zic ei. Citatele au fost doar o sursa care mi-a amplificat starea necesara pentru text. Si textul a iesit mai inchegar pornind de la ele. Ce o sa simtiti cand veti citi, 'om vedea. Sarbatori Fericite, sarbatori cu bine si cu mine... CR_dixit!!!

Mihail Sebastian. Carcera e singurătatea. Nu intră nimeni. Nu te bate nimeni. Te ocolesc. Te privesc ca pe o problemă. Caietul rămâne deschis. Pagina rămâne pe jumătate goală. Prietenia dispare fără zgomot. Rămâne aerul, dar nu mai ai încredere în el. 

Eugen Jebeleanu. Carcera e lumea de afară. Prietenia e camera în care poți vorbi normal. Fără șoaptă. Fără mască. Fără explicații. Ușa se închide fără zgomot.