Vine o vreme

Incerc mai jos un text de "inima albastra". Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare, o coincidenta mai mult sau mai putin placuta. Nu incercati sa faceti acasa ce vedeti p-aici. Randurile urmatoare pot avea un puternic impact emotional deci adminstrati-le cu grija sporita. Contraindicatii nu s-au decelat dar reactii adverse pot genera. Deci atentie....

Vine o vreme cand realizezi ca tot ce ai trait au fost doar iluzii, a fost speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită... Atunci ajungi sa realizezi ca ai pus sufletul in palma unor oameni care nu au stiut sa il pretuiasca... sau l-au tratat nevalorificandu-i valoarea lui reala, intrinseca la cotatia pietei de capital curente. Capital sufletesc investit, desigur. Incepi sa te autoconvingi ca acei oameni tot ce au facut a fost sa il arda, putin cate putin, molecula cu molecula, dezamagire cu dezamagire, minciuna cu minciuna. Si totusi, cu toate astea, mergi mai departe de fiecare data pe drumul sinuos al vietii, un drum pe care trebuie sa il strabati pana la capat, un drum cu multe denivelari, de multe ori neasfaltat sau mai rau, acoperit de noroi. Pamant ud, galben care ti se lipeste de talpi la fiecare pas ingreunand mersul. Stii in acel moment ca nu depinde de tine unde este acel capat de drum. Tot ce trebuie sa faci este sa il urmezi pas cu pas, pas dupa pas. Uneori, poate din neatentie te impiedici si cazi julindu-ti genunchii sau ciobindu-ti sufletul, dar te ridici singur sau ajutat de soarta si chiar daca fiecare cazatura doare ca naiba iti speli cicatricile cu lacrimi si suferinta sperand ca de acum incolo drumul va fi drept. Dar oare va fi? Tu stii bine ca nu, dar iti impui sa crezi asta, cum altfel vei merge mai departe? Orizontul este la locul lui, departe adica, acolo unde copacii se unesc cu cerul. Mergand cuminte pe drumul tau incerci sa intelegi de ce oamenii pe care ii iubesti cel mai mult, te dezamagesc cumplit, de ce iti confunda bunatatea cu naivitatea, de ce iti inventeaza greseli inchipuite doar de ei, care sa mascheze oarecum, aparent, partea ta buna? De ce unii intineaza iubirea cand o simt desavarsita, a lor, numai a lor? De ce se cred indreptatiti sa fure, sa minta si sa bagatelizeze iubirea celor ce au oferit-o lor cu toata fiinta? Nimeni nu are putere asupra nimanui de pe pamant, toti suntem egali, toti avem un suflet. Chiar si cei "fara suflet" au! De ce acei "unii" isi bat joc de drumul lor asfaltat, curat, neted, fara denivelari si drept ata? De ce vin cu tarnacopul sa sape-n suflet?, de ce aduc picamarul sa sparga drumul?... Probabil ca sa se intoarca in mocirla pe care, de prea mult drum bun, au uitat-o; sa se intoarca.... stiti, in pamantul acela galben-lutos care se lipeste de talpi incarcand cu glod incaltamintea. Eu, nu sunt perfect si nici nu pretind a fi, am greselile mele, poate, dar ce zic eu poate, cu siguranta am ranit vreodata oameni, dar, niciodata voit, niciodata premeditat, niciodata cu armele adversarului. Am invatat sa raspund raului cu bine (in multe cazuri, nu mereu, om sunt totusi si eu) si cel mai important pentru mine este ca am invatat sa iert, sa nu port pica nimanui (sau aproape nimanui, nu sunt perfect), oricat de mult m-ar fi facut sa sufar. Un singur lucru nu pot face, nu pot uita, uitarea nu mi-o poate impune nimeni. Poate doar Alzheimer ar putea, dar nu vorbim despre nemti azi, aici, acum. Hai sa concluzionam cumva ca mi s-a facut foame de lectura, vreau sa mai citesc si eu cateceva, nu doar sa scriu lucruri pe care oricum nu le citeste mai nimeni. Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambet tine pret de o clipa, indiferent de marimea clipei raportata la universalitate, ca tot ce dai dezinteresat cu darnicie e gratis, iar ce primesti are un pret. Vine o vreme cand ajungi sa realizezi ca iubirea este puntea pe care se plimba nestingherita durerea, insa te incapatanezi sa mergi mai departe pe ea, pe acea punte, stiind ca tot pe acolo se cutreiera si fericirea!

Doare textul asta, apasa, nod, undeva in zona plexului solar. Nu stiu de ce a iesit asa dur, dar asta e. Oamenii, animalele sau plantele care au participat la realizarea acestui articol nu au avut nimic de suferit. Si nici sufletele implicate!