Visul_Reflecții de autor
Azi avem iarasi Reflecții de autor. Despre motivatia acestei noi rubrici am vorbit mai demult, aici in sectiunea Stiri: " Reflecții de autor ". Reiterez faptul ca, articolele de aici, din "reflecții...", nu au nimic personal, sunt doar franturi de ganduri puse-n sistem binar 0 1 pe site si aratate voua. Sa nu va treaca prin cap, vreun numar 2 in ecuatia asta, ca deja se strica sistemul si visul devine cosmar. (era un banc cu un microprocesor care visa linistit (ca despre vis e vorba si mai jos) 011101011101101, si la un moment dat viseaza si un 2, se trezeste panicat si spune..."ah, am avut un cosmar" -deh, gluma de it-ist cu creierul ars de algoritmi, stive, array, ordine de executie). Lectura placuta dragii mei cititori.
Intr-un carusel al iubirii, ma las purtat de vis. Imi port gandurile intre zi si noapte, intre cald si rece, intre vis si realitate, intre Tu si Eu, intre NOI. Incerc sa te regasesc in amintiri in cele mai bune momente ale noastre, intr-o replica perfecta a Ta, intr-un zambet colorat, zgomotos, plin de pofta de viata si de pofte lumesti, intr-o poezie, sau... Sau intr-o melodie, o melodie ce imi sopteste acum in surdina, ploaia de ganduri a pasiunii. E pian, e Chopin cu ale lui Nocturne 20. Nocturne, hmmm, asta imi aduce aminte de noptile noastre. Unele traite, altele visate, dorite sau sperate. Speranta moare ultima, nu-i asa? Dar de ce sa vorbim de moarte? Speranta nu moare niciodata. Speranta e asteptare, e dorinta, e viata care se intampla in timp ce noi suntem ocupati sa ne planificam viitorul.
Clapele pianului se misca incet sub mainile mele timide, anevoios ajutate de degetele precum crenvurstii din carne de pui. Sunetul imi patrunde fiinta si as vrea sa te cuprind in brate. Mai tii minte imbratisarea mea? Cum te lasai tu moale in bratele mele, cu o incredere oarba vecina cu inconstienta, fara teama, ca intr-o plasa de siguranta. Imi spuneai atunci, repetandu-mi pana la cer ca iti place sa te imbraci cu bratele mele calduroase. Si sa ramai asa invesmantata. As vrea sa dansam dansul iubirii, pasional.... sa ne pierdem in unduiri de vise, (asa cum sunt eu pierdut acum), fara inhibitii si bariere, sa plutim asa in lumea iubirii vesnice! Sunetul pianului e curat si clar. Se vede ca e intretinut bine, ca e acordat de un specialist priceput.
Tu esti la fel de "vie" in visul meu. Esti aproape, esti langa mine-n vis si aievea ma trezesc cu tine in partea ta de pat, fericit. Sunt norocos imi zic, pentru ca distanta va ramane doar o amintire in clipele astea si vom putea face orice nebunii dorim cate una pentru fiecare zi in care n-am putut-o face. Sau, si mai bine, SI pentru fiecare noapte. Oare imi auzi gandul, melodia ce imi da voie sa visez liber la tine? Iti placea piesa asta. Era una dintre bucatile muzicale care asigurau backround-ul sonor al orelor noastre de dragoste fizica intensa si intens exprimata. Alaturi de Anotimpurile lui Vivaldi si Boleroul lui Ravel. Stii foarte bine ca imi placea sa te aud doar pe tine in momentele alea dar era musai si ceva coloana sonora, sa nu te auda si vecinii. Gelozia, invidia si starea de posesivitate se manifestau si acolo. Dar era normal sa vreau sa fii doar a mea pana la ultima ta onomatopee liber sau mai putin liber exprimata. As vrea sa pot da timpul inapoi doar ca sa retraiesc momentul in care mi-ai devenit suflet. Si sa raman ancorat in momentul ala si tu sa-mi redevii suflet iar si iar ca intr-o bucla do while infinita.
Intr-un vartej de simturi, intr-o magie de sentimente, mainile mele plutesc in continuare pe clapele alb-negre, reci si lucioase, dand voie inimii sa viseze si ea in ritmul muzicii. Inimii si sufletului deopotriva, sa se bucure si el de puterea iubirii ce niciodata nu moare. Asa, la fel ca speranta, niciodata...
Nu trageti in pianist. Atat a putut face si el in ziua asta. Daca vreun dezacord de instrument v-a intristat sau v-a adus vreun alt fel de sentiment nastrusnic, iertati intepretul sau, dupa caz felicitati-l. Asa a inteles el sa va zica azi, sa scrie azi, sa traiasca azi. Momentul !!!