Vor trece ani-Veronica Porumbacu
13.10.2021 13:15
Porumbacu Veronica (pseudonimul Veronicai Schwefelberg), s-a nascut la 24 octombrie 1921 la Bucuresti. A debutat cu volum "La capatul lui '38" (proza) si "Visele Babei Dochia" (versuri). Foarte abundenta si de scazuta valoare estetica, poezia publicata intre 1950 si 1960 versifica la modul discursiv si superficial-jurnalistic temele si „tezele" vremii. În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii '50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare. Abia cu Diminetile simple (1961), creatia poeiei redevine mai personala, sub semnul unui lirism al evenimentului cotidian, adesea domestic, ilustrai si de volum urmatoare, de la Memoria cuvintelor (1963), la Voce (1974). Veronica Porumbacu este si autoarea unor insemnari de calatorie prin tara si strainatate, precum si a doua remarcabile carti de memorialistica Portile (1968) si Voce si val (1976). Sfarsitul o gaseste in casa Anatol Emilian Baconsky la cutremurul din 4 martie 1977 unde era in vizita alaturi de sotul sau criticul literar Mihail Petroveanu. Vor trece anii este poezia propusa de mine azi.
Vor trece ani
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căuşul palmei tale.
Vor trece ani. Şi-nnoitoare,
cu-aceeaşi dragoste de fată,
voi bea din palma ta de care
n-am să mă satur niciodată.
Pe-acelaşi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la faţă.
Şi-ntâia brazdă-am să-ţi sărut
pe-obrazul însemnat de viaţă!
Dar dacă, în aceeaşi zi,
Mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate m-aş opri
tot la căuşul palmei tale.