Zeflemeaua-Camil Petrescu

Camil Petrescu este printre cei mai mari scriitori romani, in opinia mea. Dramaturg si in egala masura filozof, ramane in amintirea noastra cu opere nemuritoare. Stim cu totii ca el este autorul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, o adevarata fresca a trairilor combatantului intelectual, persoana care dintr-o lume a voluptatii, e iubirii inflacarate, a luxului si a inaltei societati se trezeste in transee, printre cadrave, sobolani si muribunzi. Pastrand proportiile si facand o paralela cu zilele noastre, putem concluziona ca iubirea se poate pierde intr-un moment de razboi sau nerazboi si apoi, dupa iubire, te trezesti intr-o lume  cu noroiul pana la genunchi, amestecandu-te printre cei multi. "Multi dar prosti". Nu e replica mea, ma vad obligat sa va reamintesc. A scris si Patul lui Procust un roman de introspectie psihologica asupra constiintei personajelor. Cred ca l-am citit la o varsta cand poate nu am dibuit toate nuantele sale, dar promit in fata dumneavoastra ca dupa o noua lectura, sa povestim cu mintea varstei de acum. A scris si teatru, Jocul Ielelor, Act venetian, Mitica Popescu fiind cele mai "auzibile", deci cunoscute probabil si de voi. Am vazut recent o piesa de-a sa care mi-a placut, nu va spun care, deoarece as vrea sa scriu un post pe marginea ei. Tot ce va pot spune e ca in toata opera lui razbate pasiunea, iubirea, scriitorul considerand ca scrisul este o eliberare existentiala. CopilRau crede si scrie tot din cauza asta, A scris si poezie. Crezul lui poetic e reflectat in versurile de mai jos: 

Dar eu,

Eu am văzut idei...

(...)

Eu sunt dintre acei

Cu ochi halucinați și mistuiți lăuntric,

Cu sufletul mărit

Căci am văzut idei.