Telefon Odaia ta – pustie de bărbat – Cu husele penumbrei de vacanță, Si ușa, -n care n-are rost să bat, Și patul – m-au uitat cu siguranță. Mi-a mai rămas un singur sclav, fidel într-un regat ucis de intrigi sumbre: La glasul tău, fac – din exil – apel Să mă evoce, muzical, din umbre, Dar...

Balada absenței Prea departe trupul tău, Prea aproape disperarea Că nu pot vorbi cu marea, Să-nțelegi cât mi-e de rău… Prin absența ta din gând, Drumu-ntorcerii spre locul Unde m-am luat cu jocul Și ne-am contopit plângând. Prea aproape starea mea, Prea departe amintirea Petrecută cu...

Cuvântul A fost odată un cuvânt atât de frumos încât se prefăcea în obiecte lucioase, dând mâinii rupte nobil os şi crivăţului oase. Nu cred că el era rostit anume în vreo limbă sau vreun copil l-a fost găsit pe când dormea pe-o stâncă. Şi nici în creierul zburând nu cred, al unei...

  În ochii mei nimica de azi nu are preț În ochii mei nimica de azi nu are preț Decât ciudata taină a dulcii-ți frumuseți – Căci ce-ar mai fi și alta în lume decât tu Să facă să-mi pierd viața în vremea de acu Pe basme, pe nimicuri, cuvintele gonind Cu pieritorul sunet al lor să te...

  Dublă baladă   Iubiți, de-aceea, cât vă place, fiți veseli și petrecăreți, că pân’ la urmă, orice-ați face, capetele vi le pierdeți.   Nerozi ajung cei prea iubeți: Salmon căzu-n idolatrie, Samson în tagmă la orbeți. Ferice-i care...

  Sarută-mă Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sarutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire si de soare. Saruta-mi gura, buzele-nclestate Ce vorba si surâsul si-au pierdut. Iti vor zambi din nou inseninate Si-ndragostite ca si...

În acest spaţiu infinit Ţi-am rămas dator o stare de spirit Mai elevată şi asta din cauza ta. Nu că aş voi să-ţi reproşez ceva, dimpotrivă, Ia-o drept compliment, adus frumuseţii tale Care – s-o spun pe şleau – prosteşte. Nu, nu pe purtător, ce te uiţi aşa la mine? Pe spectator, pe mine în cazul...

Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple. De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut, prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viaţă, de primăvară-ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în faţă, trezindu-mă,...

Am înțeles Și-atunci am înțeles că nu se poate Să mai salvăm, din tot ce a fost, ceva Că în dorința ta de libertate Doar fuga ta de mine, încăpea. Am înțeles că lumea se împarte În răi și buni, iar eu am rămas la răi Și viața fără tine-i ca o moarte Și moartea însăși are ochii tăi. Am înțeles...

Despre poezia urmatoare va pot spune ca o avem gazduita pe aici dar intr-o forma incompleta. Cuplu-Ana Blandiana. Cititorii cu ochi buni au remarcat probabil asta si au considerat ca este bine si frumos sa o postez intr-o forma integrala. :) Multumesc! CR_    ...